Secretele ascunse in piramidele din Egipt.

DE CE TREBUIE SA NE RASCULAM?

Motto: “FMI-ul trebuie să se reformeze şi din alte puncte de vedere. Deşi are putere de influenţă asupra membrilor săi, aceasta se aplică numai în momentele de criză şi numai ţărilor mai mici, care au dificultăţi în a-şi onora obligaţiile de plată. China, Japonia, Statele Unite şi Germania, naţiuni care îndeplinesc rolul de creditori pentru restul lumii, pot să ignore FMI-ul” – Nouriel Roubini/Stephen Mihm, “Economia crizelor”, ed. Publica, 2010
Nicolae Văcăroiu, fostul premier al României între 1993 şi 1996, face dezvăluiri incendiare despre presiunile infernale pe care Fondul Monetar Internaţional, Banca Mondială, dar şi Uniunea Europeană le fac asupra autorităţilor române de la cel mai înalt nivel pentru a le fi pusă România la picioare, despre mecanismul complex şi extrem de eficient prin care ţara ajunge o colonie dispusă să înghită orice, să rabde oricât. Vorbeşte şi despre trădare, iar printre rânduri pot fi identificate figurile sclivisite ale “gulerelor albe” şi ale politicienilor care stau la coadă nerăbdători să-şi trădeze neamul şi ţara. Acum, când Victor Ponta şi ai săi par că tropăie de nerăbdare să dea şi ultimele resurse ale economiei româneşti – de la Roşia Montană la Oltchim, de la Căile Ferate Române la cupru şi gaze de şist -, dezvăluirile fostului premier, făcute în 1998, în volumul “România, jocuri de interese”, constituie un adevărat manual despre cum să-ţi iubeşti ţara. Fără declaraţii pompoase, fără parade ci muncind pe brânci, cu inteligenţă şi maximă responsabilitate.    CONTINUAREA PEhttp://salwatiromania.wordpress.com/2013/09/12/de-ce-trebuie-sa-ne-rasculam/

România, parte a sistemului colonial conceput de Noua Ordine Mondiala

Pentru noi, românii, totul a început în decembrie 1989, atunci cînd o mînă de agenţi ai unor puteri străine a profitat de nemulţumirea, absolut justificată, a românilor şi a declanşat o lovitură de stat care, prin haosul creat, a facilitat acestor diversionişti drumul spre înalta societate. În entuziasmul înlăturării lui Ceauşescu şi a potentaţilor de atunci, românilor nici nu le trecea prin cap ce avea să-i aştepte peste numai cîţiva ani.

Acesta a fost punctul de pornire spre distrugerea controlată a României, pentru că – şi evenimentele ulterioare aveau să o confirme – ţara noastră reprezenta o frînă în calea planului de globalizare – practic, o nouă formă de colonizare a unor state mici, dar bogate în resurse naturale.

În acest sens, un om de afaceri american, bun cunoscător al economiei româneşti socialiste, afirma în mod sincer şi dezinteresat că pe timpul lui Ceauşescu România era ca un pepene mare şi copt, din care toţi încercau să muşte, dar nu reuşeau, oricît de îmbietor era şi în ciuda eforturilor depuse, pe cînd după decembrie 1989, odată tăiat în felii, oricine a putut să se înfrupte cu uşurinţă. Dacă acest exemplu nu este semnificativ, atunci trebuie să analizăm declaraţia lui George Ball, prezentată la întrunirea Clubului Bilderberg din 26-28 aprilie 1968, de la Mont Tremblant, Canada. Cu această ocazie, el a înfăţişat un cadru general al avantajelor unei Noi Ordini Economice globale, bazată pe conceptul de companie mondială, şi a descris unele obstacole ce trebuiau eliminate pentru succesul proiectului.

Ca o primă urgenţă, spunea Ball, trebuie eliminată structura politică arhaică a statului naţional. Pentru acest fapt, trebuie să ne începem demersul prin recunoaşterea explicită a defazajului dintre dezvoltarea companiei mondiale şi existenţa continuă a unei structuri politice arhaice de state naţionale, în majoritate mici sau doar medii, care evoluează abia cu viteza unui gheţar, ca răspuns faţă de noile cerinţe de sferă de cuprindere şi scară a lumii moderne“. Cu alte cuvinte, însăşi structura statului naţional şi ideea de bunăstare generală a unui popor reprezentau pentru el principalele obstacole în calea oricărei tentative de spoliere liberă a Planetei, îndeosebi a statelor slabe şi, în acelaşi timp, cele mai importante impedimente în calea creării unui imperiu global neo-colonial.

Din păcate, România se înscrie exact în tiparele acestor intenţii de neo-colonialism, pentru că dacă analizăm starea de fapt de astăzi din ţară şi drumul pe care au îndreptat-o aceşti guvernanţi se poate afirma, fără teama de a greşi, că România este o biată colonie americană, condusă de nişte lachei jalnici, dornici de putere şi îmbogăţire, dispuşi să facă orice, inclusiv să-şi trădeze ţara, pentru a se afla în zona de vîrf a puterii. Aceştia se încolonează regulat la poarta Ambasadei americane, pentru a pupa poala“ mesagerilor stăpînirii de peste Ocean şi pentru a se plînge, a se bîrfi reciproc sau a primi ordine, pe care îşi iau angajamentul că le vor executa întocmai şi la timp în schimbul unor beneficii personale.

Toţi ambasadorii S.U.A. la Bucureşti de după 1990 s-au implicat în politica de stat a României prin mesaje şi acţiuni care au modelat parteneriatul strategic actual cu NATO, implicînd plasarea în funcţii-cheie a anumitor demnitari români, astfel încît S.U.A. să deţină pîrghiile necesare asigurării intereselor zonale ale lor, privind vînzarea de tehnică militară veche sau prin care au oferit avantaje companiilor americane gen Ford, Bechtel, Polaris, Smisthfield etc. Omul nostru potrivit, activat la momentul potrivit“. În fapt, ţara noastră nu a fost niciodată un partener cu drepturi egale pentru americani, ci doar un aliat conjunctural, în funcţie de interesele de moment ale Statelor Unite. Mai mult decît atît, o serie de evenimente ne-au demonstrat că orice soldat american deţine un fel de licence to kill“ pe teritoriul României, beneficiind de imunitate: efectiv, dacă un militar american ucide – cu vină sau fără – pe teritoriul României, acesta nu se supune legilor româneşti, ci este scos imediat din ţară, cu ajutorul Ambasadei S.U.A. la Bucureşti şi, evident, cu acceptul autorităţilor române.

Trei accidente provocate în ultimii ani de către militari americani veniţi în România ţin capul de afiş. Nici unul dintre vinovaţi nu a plătit, în faţa legii româneşti, pentru faptele comise. Teo Peter, basistul trupei Compact, a murit pe 4 decembrie 2004, după ce o maşină a Ambasadei S.U.A. a spulberat taxiul în care se afla, în centrul Bucureştilor. Şoferul vinovat, puşcaşul marin Christopher Van Goethem, a beneficiat de imunitate, părăsind în timp record teritoriul României. În State, Van Goethem a fost trimis în faţa Curţii Marţiale sub acuzaţia de omor prin neglijenţă, riscînd o pedeapsă de pînă la 14 ani de detenţie. Şochează atît verdictul de nevinovăţie primit, cît şi, mai ales, argumentele care au stat la baza acestuia: aparent, nu au existat probe care să ateste că Teo Peter se afla în taxiul lovit de maşina Ambasadei Americane. (Noi avem informaţii că ucigaşul era, de fapt fiul ambasadorului J. D. Crouch – nota red.). Un alt militar american a fost implicat într-un accident soldat cu moartea unui bătrîn, în Constanţa. Accidentul a avut loc în 16 mai 2005, pe Bulevardul Tomis. Soldatul, care conducea un microbuz aflat într-o coloană formată din trei autovehicule pline cu colegi de-ai săi, l-a izbit pe bărbatul de 79 de ani chiar pe trecerea de pietoni. Bătrînul a fost transportat la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa, dar a murit două zile mai tîrziu. Sergentul Craig Steven Fisher, cel care a produs accidentul, a părăsit la scurt timp ţara, beneficiind de aceeaşi imunitate acordată de Statul Român militarilor americani.

În septembrie 2008, un alt accident a avut loc în apropiere de baza de la Mihail Kogălniceanu. Americanul Naing Winn N. nu a acordat prioritate cînd a încercat să intre pe drumul principal la plecarea dintr-o benzinărie, iar maşina pe care o conducea a lovit un autoturism care se deplasa regulamentar. Nu au existat victime. Este bine de ştiut că, în august 2002, între România şi SUA a fost încheiat un acord prin care partea română se angaja să exonereze Washingtonul de prevederile Curţii Penale Internaţionale, înfiinţată în iulie 2002 cu sprijinul a 60 de ţări, cu scopul de a judeca persoanele acuzate de crime de război şi crime împotriva umanităţii. De ce? Simplu! Pentru că, deşi iniţial (în vremea lui Bill Clinton) Washingtonul fusese de acord cu înfiinţarea Curţii, în contextul războiului din fosta Iugoslavie, dar şi cu gîndul la Afganistan şi Irak (pe care se pregătea să-l invadeze) Administraţia Bush nu a dorit ca militarii săi să poată fi judecaţi de alte tribunale decît cele americane. România a fost prima ţară din lume care a semnat un acord bilateral în acest dosar, gest criticat de Uniunea Europeană încă de la vremea respectivă.

În urma criticilor Bruxelles-ului, Parlamentul român nu a mai ratificat acordul, a cărui soartă a rămas incertă şi după 6 ani de la semnarea sa, Ministerul român al Afacerilor Externe susţinînd în 2008 că solicitarea Parlamentului European de anulare a acordului nu ar mai fi avut, de fapt, obiect. În timp, şi mai ales în ultimii ani, a devenit tot mai evident că Statul Român şi-a pierdut constant din atributele specifice, transformîndu-se într-o entitate dirijată de puteri străine prin intermediul politicienilor autohtoni. Obiectivul principal: subjugarea Neamului Românesc. Mijlocul de atingere a acestui obiectiv: lichidarea capitalului românesc. Distrugerea capitalului românesc, aflat şi aşa la limita supravieţuirii, va da frîu liber tăvălugului globalist, atît din punct de vedere economic, cît şi din punct de vedere cultural – spiritual.

Reţetele din anii 90 prescrise de Banca Mondială în materie de industrie, agricultură, bănci, sistem energetic şi transport feroviar au fost urmate cu scrupulozitate şi rezultatele au fost maxime. În cîţiva ani, industria existentă a fost demolată şi nimic nu s-a pus în loc. Agricultura a fost desfiinţată şi România, una dintre ţările cu pămînturile cele mai bune din Europa, trăieşte din importuri masive de produse agroalimentare. Sistemul energetic a fost dezmembrat. Pentru a fi admisă în spaţiul Schengen, România va trebui să pună pe masa bogaţilor tot ce i-a mai rămas în cămara şi aşa sărăcăcioasă. Dar pentru că a îndrăznit să afirme că nu mai are nimic de oferit la privatizare, FMI a răspuns: Ba mai aveţi!“. Aşa că a impus Guvernului României să includă în noul acord obligativitatea de a privatiza şi ultimele perle“ care au mai rămas în coroana României – OLTCHIM, CEC, TAROM şi Poşta Română, precum şi pachetele de acţiuni pe care le mai deţine la Petrom, Transgaz şi Transelectrica. Şi, ca umilinţa să fie totală, în cadrul aceluiaşi acord Guvernul României se obligă să liberalizeze preţurile la energie şi gaze naturale.

Situaţia noastră, a românilor, este mai critică astăzi ca oricînd. Sîntem în pragul unui colaps naţional care, dacă se va produce, va fi fără nici o şansă de redresare, deoarece forţe impresionante ale răului planetar lucrează de vreme îndelungată la distrugerea Neamului şi a Ţării. Acesta este adevărul! Să ne amintim ce scria Friedrich Engels în Lupta maghiarilor“, articol publicat în nr. 194 din 13 ianuarie 1849 al Neue Rheinische Zeitung“: Românii sînt un popor fără istorie… destinaţi să piară în furtuna revoluţiei mondiale. Ei sînt suporteri fanatici ai contrarevoluţiei şi vor rămîne astfel pînă la extirparea sau pierderea caracterului lor naţional, la fel cum propria lor existenţă, în general, reprezintă prin ea însăşi un protest contra unei măreţe revoluţii istorice. Dispariţia lor de pe faţa pămîntului va fi un pas înainte”. Comentariile sînt de prisos. Urmează noi alegeri. Înmugureşte iarăşi speranţa. Pentru a salva această ţară şi neamul nostru românesc, alăturaţi-vă adevăraţilor patrioţi, singurii care au demonstrat constant cinste şi loialitate, patriotism şi devotament!

Autor:Colonel (r) DAN ZAMFIRESCU

Medicamente care ucid

de dr. Anisia Marangoci

Primul pe listă este “medicamentul săracului” sau celebrul Algocalmin.

Piaţa algocalminului din România este estimată la peste 11 milioane de dolari anual. Preţul mic l-a transformat în calmantul nr. 1 pentru români.

Un adevărat “medicament al săracului”, spun medicii. Licenţa pentru denumirea de “algocalmin” este deţinută de fosta fabrica de medicamente SICOMED. În anul 2005 cehii de la Zentiva au preluat licenţa şi astfel, doar datorită algocalminului le-au crescut vânzările cu peste 1.000 de procente.

Potrivit surselor medicale, dintre toate medicamentele fabricate de compania de medicamente Zentiva, calmantul pe bază de metamizol aduce, de departe, cele mai substanţiale profituri. Din această piaţă, au reuşit să prindă felii importante şi alte companii farmaceutice care produc algocalmin, dar sub o altă denumire. Algocalminul se mai numeşte şi algozone, şi este produs de Ozone România .

Agenţia Europeană de Evaluare a Produselor Medicale, de recomandările căreia suntem obligaţi să ţinem cont, nu a restricţionat folosirea algocalminului.

Cu toate acestea, majoritatea ţărilor europene l-au interzis de mai mulţi ani. Studiile au demostrat ca metamizolul din algocalmin poate provoca o boală fatală, numită agranulocitoza, o boală mortală care debutează ca o infecţie supraacută. Boala distruge celulele din măduva osoasă, altfel spus, tratarea durerilor de cap cu algocalmin duce la distrugerea sângelui.




Mai periculoase decât algocalminul, susţin medicii, sunt calmantele de durere care folosesc în componenţă, alături de metamizol, o a doua substanţa activă. De departe, Piafenul (metamizol şi antispastic) este cel mai riscant de administrat. Altul este Benalgin, un calmant pe bază de metamizol şi cofeină. Ambele se vând la liber în farmaciile romaneşti, fără niciun fel de restricţii. Primii care au interzis metamizolul au fost americanii, încă din 1977.

Din aceeaşi perioadă datează şi decizia statului sudez de interzicere a calmantului. Azi, substanţa din care se face”calmantul săracului” din România este interzisă în Danemarca, Belgia – unde trecută la rubrica otrăvuri – Germania, Spania – din 1989, Olanda – începând cu 1990, Grecia sau Irlanda. Am luat doar exemple din Europa şi Statele Unite!

Pe lista analgezicelor considerate nocive de occidentali, dar care se folosesc frecvent în România, se mai regăsesc Dipyrone, Novalgin, etc., medicamente care au la baza substanţa denumită noramidopirina metansulfonat şi fenilbutazona, Butazolidine, Rheopirin R, Reumopiryrine etc., care au la baza fenilbutazona. În plus, pe piaţa românească se găsesc şi combinaţii ce conţin Scobutil Compus sau aminofenazona – Aminofenazona L, Lizadon. Piroxicamul şi Aulinul sunt şi ele pe lista neagră a Agenţiei Europene a Medicamentului.

Aulinul este un alt medicament care poate ucide şi totuşi este vândut la liber în farmaciile romaneşti. Mai grav, Aulinul este vândut şi în formele sale pentru copii (pediatrice) cu toate că riscul este şi mai mare.

Aulinul este interzis în ţări precum Spania, Marea Britanie, Finlanda, Turcia, SUA, Australia sau Japonia, deoarece s-a constat că provoca frecvent insuficientă hepatică mortală! Aulinul este recomandat pentru tratamentul durerii şi inflamaţiei asociate osteoartritelor, entorselor şi luxaţiilor, durerilor menstruale. Aulin se număra printre cele mai căutate şi utilizate medicamente în România, datorită efectelor sale calmante imediate.

Puţini însă ştiu că substanţa activă conţinuta de Aulin, denumită nimesulid, poate fi mortală. Acum poate înţelegeţi mai bine de ce am corelat de la bun început Codex Alimentarius de industria farmaceutică de pe planetă! Poate aşa vedeţi mai clar de ce miliardarii Americii şi ai Europei (nu toţi) de ce aceste “forţe ale banului şi răului” vor înlocuirea usturoiului, a mentei şi a ceaiului de tei cu produsele minunate şi clar vindecătoare ale concernelor farmaceutice! Agenţia Europeană de Evaluare a Produselor Medicale a interzis administrarea Aulinului copiilor sub 12 ani.

De asemenea, Comisia Europeană a Medicamentului a reluat, spre analiză, nimesulidul, în vederea retragerii sale de pe teritoriul întregii Uniuni Europene. Aulinul a fost restricţionat chiar şi în ţara producătoare, Irlanda. Consiliul Irlandez pentru Siguranţa Medicamentelor a atras atenţia asupra pericolului pe care îl prezintă. În România este la mare preţ pentru că sănătatea sau chiar viaţa copiilor noştri nu e la preţ european. Dacă tot vrem depopularea planetei, moartea pentru sute de milioane de oameni de ce să nu punem accent pe români?

Din cauza efectelor secundare grave, o serie de medicamente au fost retrase de pe piaţă în unele ţări. Cu toate acestea ele continuă să fie comercializate în România!!! Suntem un vast laborator cu 20 de milioane de cobai, un loc în care se fac bani, mulţi bani, pe sănătatea şi chiar viaţa ”prostimii” Europei! “Prostimea”, adică ce a ajuns poporul roman în ultimii 21 de ani, este doar o bună piaţă de desfacere pentru multe medicamente criminale interzise în alte state.

Vreţi exemple? Vreţi să ne salvăm măcar copiii dacă pentru mulţi dintre noi este prea târziu? Sprayul pentru astm Isoproterenol, comercializat sub numele de Isuprel, a ucis în anii ’60 în jur de 3500 de pacienţi. Cu toate acestea el se comercializează în continuare în ţara noastră şi este prescris în diverse afecţiuni ale inimii. Ce medici, ce interese, ce bani sunt în joc? Medicamentul Stilbestrol a fost dovedit ca producând tumori uterine şi mamare la femei şi a fost scos de pe piaţă în unele ţări europene. În România este produs şi comercializat de patru companii farmaceutice. Oare medicii care prescriu astfel de “leacuri vindecătoare” sunt proşti, sunt răi sau sunt doar plătiţi bine?

În 1970 au fost scoase de pe piaţă tranchilizantele Pronap şi Plaxin pentru că produceau moartea nou -născuţilor. Thyreotom forte, un medicament pentru suplimentarea aportului de hormoni tiroidieni la pacienţi cu hipotiroidie a fost scos de pe piaţă în Germania în 2005. Pentru că la români merge perfect ceea ce este interzis la nemţi, medicamentul este în continuare prescris de medicii noştri şi se găseşte în farmacii.

În 1984, ziarul Daily-Mail a scris clar că medicamentul împotriva acneei, Roacutan, medicament care se prescrie şi în prezent, a condus la malformaţii foarte grave ale nou-născuţilor. Peste 50% dintre mamele care, în timpul sarcinii, au luat Roacutan, au născut copii malformaţi! Roacutan este prescris în continuare de doctorii români.

Zelmac, medicament împotriva afecţiunilor digestive, care se vinde în România la ora actuală, produs de compania Novartis, a fost scos de pe piaţa în Germania, în aprilie 2007, deşi nici măcar nu fusese aprobat încă, fiind folosit ilegal de către doctori în scopul testării lui pentru industria farmaceutică.

Ketotifen, un medicament pentru tratamentul de lungă durată în astmul bronşic alergic sau cu componenta alergică, bronşita alergică şi tulburări astmatice a fost scos în 2006 de pe piaţa din Germania , din cauza efectelor secundare grave la nivelul globului ocular şi al rinichilor. În România se găseşte în farmacii.

Terfenadin, antialergic, a fost scos de pe piaţă în mai multe ţări europene. În România se găseşte sub denumirea de Histadin, un sirop folosit în tratamentul simptomelor multor afecţiuni alergice şi în prevenirea şi tratamentul reacţiilor alergice la transfuzia de sânge.

Methotrexat, de asemenea împotriva leucemiei, a produs tumori şi a dus la anemie gravă şi ruperea intestinelor. În România este comercializat şi prescris în reducerea dureriilor şi a tumefacţiilor articulare.

Mitothan, un alt medicament împotriva leucemiei, duce la moartea rinichilor secundari. La noi se găseşte sub numele de Lysodren şi este utilizat pentru tratamentul cancerului stratului exterior al glandei suprarenale.

Antibioticul Isoniazid duce la moartea ficatului. Acesta este comercializat în România . Sunt foarte puţini din păcate cei care au curajul, inconştienta sau posibilitatea să spună lucrurilor pe nume. “Afacerea” medicamentelor care “ucid lent” este una de succes: sute şi sute de miliarde de dolari sau euro în fiecare an!!!

Cu ceva timp în urma Dr. Scott Reuben, angajat al companiei farmaceutice Pfizer – cea care produce de exemplu “minunăţia” Viagra a declanşat cel mai mare scandal de falsificare din istoria medicinei, recunoscând că, timp de 13 ani avea sarcina de a falsifica rezultatele studiilor şi cercetărilor, pentru că produsele farmaceutice ale companiei să aibă un succes mai mare pe piaţă. În calitate de colaborator al biroului de presă de la compania Pfizer, el a publicat cu duzina în reviste medicale de specialitate articole fără niciun dram de adevăr.

sursa  http://roaim.de.vu/?a=articles&p=864