miercuri, 31 iulie 2013
4 lecţii de viaţă de la Henry Ford
„Dacă aş fi întrebat oamenii ce vor, mi-ar fi răspuns: cai mai rapizi”. Henry Ford
Lumea este aşa cum o vedem noi astăzi datorită unor vizionari. Datorită unor oameni care deşi puteau avea o altă soartă au decis să-şi creeze propria viaţă, transformând totodată şi vieţile semenilor lor.
Astfel de oameni sunt cei pe care îi percepem ca persoane de succes. Toţi avem modele în viaţă sau oameni ale căror acţiuni ne inspiră.
Ne simţim inspiraţi de astfel de oameni pentru că în adâncul inimii noastre ştim că şi noi suntem capabili de lucruri măreţe. Atunci când vedem alte persoane reuşind, recunoaştem acel sâmbure, acea parte din noi unde nu mai există voci exterioare, frici, obstacole.
Ştim că putem, dar nici măcar nu ne dăm vreo şansă. Nici măcar nu începem sau dacă totuşi o facem, ne oprim înainte să primim prima dovadă că suntem ceea ce am crezut că putem fi. Şi ne spunem doar atât: „N-a fost să fie. Asta nu e pentru mine. Poate alţii au noroc, dar eu nu”.
Mult timp, în viaţa reală n-am avut de la cine să mă inspir. Persoanele care să mă ducă către ceea sunt capabilă să fac n-au existat. Iar cele ce au apărut între timp sunt la mare distanţă fizică şi nu am nici acum accesul pe care mi l-aş dori la ele. Însă dincolo de persoanele care vor să-mi demonstreze că viaţa e grea sunt toate resursele care mă duc peste limita posibil – imposibil. Ceilalţi ne trasează această limită, dar noi suntem cei ce credem până la urmă în ea.
Am descoperit propria mea lume în cărţile şi informaţiile găsite pe internet. Mă simţeam ca un copil. O nouă lume formată din oameni care au reuşit în ciuda a tot ceea ce li s-a spus şi pe care i-am ales drept modelele mele. De la unii am luat frânturi de informaţii, iar pe alţii îi am mereu în minte atunci când am blocaje emoţionale sau mentale.
Despre Henry Ford am aflat mai mult decât ştiam până atunci din cartea lui Napoleon Hill „De la idee la bani”. Apoi am devenit interesată de viaţa lui şi i-am citit biografia. Viaţa unui om care a trăit acum un secol a atins în felul său viaţa mea, viaţa unui alt om cu un alt drum în viaţă.
Astăzi se împlinesc 150 de ani de la naşterea lui Henry Ford. Acest articol nu se doreşte a fi un omagiu (nu cred că am un astfel de drept), ci doar un exemplu despre cum putem învăţa lecţii simple de la oameni mari. Un exemplu despre cum ne putem lăsa inspiraţi şi cum putem aplica în vieţile noastre, indiferent cine suntem şi ce facem, principii ce au existat dintotdeauna. Timpul şi realităţile cotidiene sunt relative în faţa a ceea ce ne face oameni.
Ford a fost un personaj controversat. El n-a inventat automobilul, dar a transformat o invenţie de utilitate necunoscută la acea vreme într-o schimbare ce influenţează vieţile oamenilor şi astăzi.
Indiferent de ceea ce s-a spus despre el, eu cred că mai important este ce putem învăţa, iar eu am rămas cu 4 lecţii pe care am ales să le aplic în viaţa reală:
1. imposibilul este o limită pe care o stabilim noi înşine
Această limită poate fi atât de sus încât nu credem c-o putem atinge sau poate fi sub picioarele noastre, gata pentru a fi călcată.
Ford a decis la un moment dat să producă motorul V8, un lucru considerat imposibil la acea vreme. Proiectul fusese pus pe hârtie, dar inginerii au declarat că nu există nicio posibilitate ca cei 8 cilindri să formeze o singură piesă.
Cu toate acestea, cuvântul imposibil nu exista în vocabularul lui Ford.
El a ordonat producerea motorului. După 6 luni nu se întâmplase nimic, iar după un an de zile inginerii au ţinut să-i reamintească faptul că nu au găsit nicio cale de a-l produce. Au continuat munca şi la o scurtă perioadă au descoperit soluţia.
Detaliile sunt irelevante, însă Ford a ştiut ce vrea şi nu a lăsat vocile celor din jur să-l oprească;
2. educaţia nu înseamnă abundenţă de cunoştinţe generale sau de specialitate
Mult timp am crezut că a învăţa bine la şcoală îmi va garanta o viaţă împlinită. Educaţia se confundă uşor cu şcoala. Şcoala are rolul ei, însă educaţia înseamnă mult mai mult decât sistemul de învăţământ. Cuvântul educaţie derivă din latinescul „educo” care înseamnă a dezvolta din interior.
Un om educat este acela care îşi dezvoltă mintea în aşa măsură încât poate obţine tot ce vrea fără a face rău propriei persoane sau altora.
În timpul Primului Război Mondial, Henry Ford a fost catalogat de un ziar al vremii drept un „ignorant pacifist”. A decis atunci să dea în judecată ziarul respectiv, iar la procesul ce a urmat a fost citat drept martor. Avocaţii ziarului ţineau să demonstreze că este o persoană ignorantă şi fără şcoală (Ford terminase doar 6 clase) .
Avocaţii i-au pus o serie de întrebări de cultură generală pentru a sublinia ideea lipsei de cunoştinţe. Într-un final, exasperat de întrebările din istoria Statelor Unite ale Americii, Ford a dat următoarea replică: „Dacă aş vrea cu adevărat să răspund la oricare dintre întrebările pe care mi le-aţi pus, ţin să vă reamintesc că am sub biroul meu un rând de butoane electrice şi apăsând butonul potrivit pot chema omul pregătit să-mi răspundă la orice întrebare legată de afacerea pe care mă concentrez. De ce să-mi umplu mintea cu o serie de cunoştinţe generale (cu scopul de a răspunde la întrebări) când am în jurul meu oameni ce-mi pot oferi orice cunoştinţă îmi este necesară?”
A avea oameni pregătiţi în jurul nostru este important, iar un om educat găseşte în mod natural aceşti oameni. Un om educat ştie unde să găsească informaţiile şi cum să le folosească pentru planurile sale, fără a-şi încărca mintea. Avem nevoie de cunoştinţe, dar mai important e că avem nevoie de abilitatea de a le acumula în mod folositor pentru noi;
3. oricât de frumos ai visa, ai nevoie de un plan şi de perseverenţă
Orice idee este initial o dorinţă. Este nevoie însă de un plan pentru a organiza acea dorinţă. Începe cu ceea ce crezi tu că ai putea să faci. Scrie-ţi scopul şi schiţează-ţi planul iniţial.
Dacă primul plan eşuează, înlocuieşte-l cu un nou plan. Şi tot aşa până găseşti un plan care funcţionează. Cei mai mulţi oameni nu înlocuiesc planurile şi de aceea eşuează. Nu pierdem decât atunci când renunţăm, în propria noastră minte, la ceea ce vrem
Henry Ford a acumulat o avere pentru că a avut un plan care a funcţionat. Şi nu a fost primul plan. A eşuat la începutul carierei lui şi a eşuat şi când era în vârf. Dar şi-a conceput alte planuri şi a mers înainte.
Dacă ceva nu-ţi iese înseamnă că planurile tale n-au fost potrivite. E cazul să le regândeşti şi să continui. Nimeni care a reuşit ceea ce şi-a propus n-a avut un parcurs lin, dar a învăţat să nu renunţe până nu-şi atinge obiectivul;
4. nu amâna luarea deciziilor
Una dintre calităţile lui Henry Ford era faptul că lua decizii repede (spre deosebire de oamenii obişnuiţi care amână luarea deciziilor) şi că schimba greu aceste decizii.
Avem obiceiul de a ne lăsa pradă vocilor din jurul nostru şi de a ridica singuri bariere în drumul nostru, deşi deţinem capacitatea de a ne folosi propriile minţi pentru a lua decizii.
Cu cât amânăm mai mult cu atât devine mai dificil să luăm acele decizii despre care ştim că ne-ar schimba traiectoria vieţii. Am văzut pe propria mea piele că şi consecinţele se înmulţesc atunci când amânăm.
În loc să vorbim mult despre planurile noastre, ar fi mai bine să acţionăm. În loc să atragem criticile negative putem demonstra că ceea ce facem este mai presus de ceea ce afirmăm.
În fiecare dintre noi este un inovator. Inovatorii schimbă lucrurile. Ei iau o idee (a lor sau a altora) şi o dezvoltă până devine o certitudine, o parte a vieţii. Suntem inovatorii propriei vieţi.
Pentru a ne construi o nouă viaţă avem nevoie de încredere în noi, de capacitatea de a ne asuma riscuri şi de o viziune despre cum să arate viitorul . Henry Ford avea toate astea, dar i-au trebuit ani de zile pentru a le dezvolta. Dacă el a avut capacitatea, cu certitudine o avem şi noi.
Nu există însă scurtături către ceea ce vrem. Există viziune, planuri, acţiune şi perseverenţă. L-am ales pe Henry Ford ca exemplu pentru ceea ce poate realiza un om cu puterea minţii, fără şcoală, relaţii sau scuze de genul: „Eu n-am avut o şansă”. Sunt sigură că poţi găsi alte persoane, fie în viaţa reală, fie în ceea ce citeşti, pe care le poţi avea drept exemplu.
Mintea ne controlează sau o putem noi controla pe ea, iar cea mai bună cale de a o controla este de a stabili ce vrem şi de a avea un plan.
Ideea articolului a pornit de la o serie de citate ale lui Henry Ford pe care le-am citit şi cu care vreau să închei. Folosesc multe dintre ele ca inspiraţie şi te invit şi pe tine să le preiei pe cele care-ţi folosesc:
„Dacă există un singur secret al succesului, acela este de a vedea lucrurile din perspectiva celeilalte persoane ca şi când ar fi perspectiva ta”.
„Nu există om care să nu poată face mai mult decât crede că poate”.
„Nu poţi să-ţi creşti reputaţia pe baza a ceea ce ai de gând să faci”.
„Fie crezi că poţi, fie crezi că nu poţi, ai dreptate oricum”.
„Eşecul este oportunitatea de a începe din nou, de data asta mai inteligent”.
„Oricine se opreşte din învăţat este bătrân, fie că are 20 sau 80 de ani. Oricine continuă să înveţe rămâne tânăr. Cel mai bun lucru în viaţă este să-ţi păstrezi mintea tânără”.
„Nu căuta scuze, găseşte un remediu”.
„Nimic nu e greu dacă-l împarţi în sarcini mai mici”.
„Pe măsură ce avansăm în viaţă învăţăm limitele abilităţilor noastre”.
„Obstacolele sunt acele lucruri înfricoşătoare pe care le vezi când îţi iei privirea de la obiectivul tău”.
„Calitatea înseamnă să faci lucrurile aşa cum trebuie atunci când nimeni nu se uită”.
Găseşte-ţi un model de viaţă (real sau virtual) şi urmăreşte-i paşii. Uită-te ce face, pentru că faptele contează, nu vorbele.
Cine te inspiră pe tine? Ce oameni ai drept modele în viaţă? Lasă-mi un comentariu şi spune-mi cum ţi-au făcut viaţa mai bună.
Şi nu uita să trăieşti viaţa ta, nu a celorlalţi!
Simona Culea
- See more at: http://www.iesidinceata.ro/4-lectii-de-viata-de-la-henry-ford/#sthash.7GiqW254.dpuf luni, 29 iulie 2013
Europa si pericolul dac
Scris de : Marin Neacșu 2013-07-28 17:32 80 comentarii
Puţin îmi pasă că voi fi catalogat dus cu pluta. Puţin îmi pasă că unii vor spune că fabulez. Puţin îmi pasă că se vor găsi mai ştiu câţi “progresişti” care sa susţină că ideile mele sunt “ceauşiste”. Puţin îmi pasă că vor spune mulţi că îmbrăţişez teorii ale conspiraţiei “aberante”. Puţin îmi pasă că voi deranja anumite cercuri ale puterii printre care şi ale serviciilor care ar trebui să se ocupe de exact ceea ce voi spune eu aici şi nu de lenjeria intimă a elevilor de liceu.
Mie îmi pasă de ceea ce se întâmplă ţara mea aşa cum am învăţat despre ea de-a lungul timpului, cu bune cu rele, cu fapte de care sunt mândru şi fapte care aş fi vrut să nu se întâmple, cu istoria ei, mai eroică şi mai ruşinoasă, cu eroii, domnitorii, scriitorii, savanţii artiştii ei, unii mai talentaţi, mai învăţaţi, alţii mai puţin, unii mai virtuoşi alţii mai păcătoşi. Toţi aceşti oameni, toate aceste evenimente formează la un loc moştenirea poporului căruia îi spunem român, chiar dacă mulţi nu sunt de acord, din varii motive, toate aceste evenimente care s-au petrecut în această zonă geografică căreia îi spunem România şi pe lângă actualele graniţe, toate pietrele praful, aerul, solul şi subsolul cu dovezile arheologice, cu aurul, petrolul, gazele, cetăţile acoperite de pământ, scrierile, muzica, operele compuse pe acest pământ, au format şi formează ceea ce astăzi încă numim România.
Toate acestea însă vin din vechime, o vechime pe care unii nu vor să o recunoască, unii nu vor să o accepte, unii nu vor să o scoată la suprafaţă, unii nu vor să o lasă să se exprime, alţii vor să o îngroape sau să o distrugă pentru că reprezintă un pericol. Un pericol la adresa unei Europe care sub masca civilizaţiei şi “progresului”, a unei “democraţii” impuse de o “elită” financiară străină de chiar interesele ţărilor care o compun, un pericol la adresa unor interese meschine de dominaţie subjugare şi acaparare, desfiinţare a identităţilor naţionale, nu face altceva decât să dezbine ca să poată stăpâni.
Suntem învăţaţi, îndreptaţi, convinşi, dirijaţi, împinşi, aruncaţi, îngrădiţi, forţaţi către o Europă “comună, a tuturor” unii îi spun “Statele Unite ale Europei” adică un fel de federaţie formată din state care îşi pierd identitatea, îşi pierd tradiţiile, îşi pierd obiceiurile, îşi pierd conştiinţa de neam, îşi pierd istoria, îşi pierd resursele pe care le pun la dispoziţia unor conducători ascunşi sub masca democraţiei, care practic urmăresc nu progresul ci distrugerea identităţii Europei. Nu pare nimănui ciudat că la nivel de stat suntem sfătuiţi să ne “regionalizăm” să ne “autonomizăm” să ne fărâmiţăm ca să putem “supravieţui”, ca unică şansă de dezvoltare şi conducere, pentru “descentralizarea” conducerii “greoaie actuale” dar la nivel European suntem strânşi ca oile în ţarc, îndemnaţi să facem toţi cum comandă “baciul” de la Bruxelles sau mai ştiu eu de unde, ni se impun legi de uniformizare care se aplică însă diferit deşi sunt aceleaşi, căci acolo unde e nevoie, ele pot fi “interpretate” în culoarea locală doar ca să mulţumească interesele celor care le impun? Nu vede nimeni că se umblă cu două măsuri, una de fărâmiţare la nivel statal, alta de “anclusare “la nivel European? Care din politici e bună, cea segregaţionistă, sau cea unionistă? De ce nu se aplică una din ele? Inamicul numărul unu al celor ce fac această politică ciudată, a celor care o aplică şi a celor ce o susţin este istoria. Acea istorie despre care vorbeam mai sus, acea istorie care ne arată cine suntem, de unde venim, care ne sunt rădăcinile, care ne sunt valorile, care ne sunt drepturile şi bogăţiile, drumul şi direcţia. Ei, “Europenizaţii” vor să construiască o altă istorie care să înceapă cu ei. Tot ce a fost până acuma trebuie uitat, istoria, lumea, civilizaţia, umanitatea, universal începe cu ei, ei fac legile, ce a fost până acuma nu a existat, trebuie şters din memoria omenirii.
Preşedintele ţării ne spune că trebuie să ne cedăm suveranitatea, că trebuie să ne gândim la interesele Europei. Premierul României, ne spune că istoria României a început la 1918, ştergând din câteva cuvinte istoria neamului românesc, indiferent când şi-a căpătat acest nume. Dar oare, istoria Românilor a celor care ne numim aşa indiferent în ce ţară trăim, a început doar în 1918? Unii spuneau până acum 24 de ani că istoria României ar fi început la 23 August 1944, dar şi ei acceptau totuşi că” trăim aici de 2000 de ani”, nici ei nu au vrut să ne rupă de rădăcinile istorice, doar au cosmetizat ultima parte a istoriei, ca să le dea lor bine la imagine. Astăzi însă, trăim vremuri mult mai vitrege. Astăzi toată “lumea bună” vrea să uităm cine am fost, cine suntem şi ce reprezentăm ca popor astăzi suntem împinşi spre o globalizare nu numai economică şi financiară ci şi istorică, spirituală, de identitate.
Astăzi în România a devenit periculos să rosteşti cuvântul Dac, Dacia, (doar ca maşină mai este admis pe ici pe colo, dar va dispărea şi asta, vom vorbi de Renault, Sandero, Duster, Logan, toate nume româneşti pur sânge, toate” legate” de istoria Daciei) astăzi în România la şcoală nu se mai învaţă despre daci decât că au fost conduşi de unul cu apucături suicidale iar apoi am fost “preluaţi şi prelucraţi” de un popor luminat, aşa cum suntem preluaţi acum, şi am făcut parte dintr-un imperiu mare cum vom face şi acum. Nu li se spune însă copiilor că conducătorii acestor imperii şi atunci şi acum au urmărit nu să ne “civilizeze” şi să ne facă viaţa mai bună, ci să ne exploateze minele şi bogăţiile-culmea culmilor – aceleaşi mine de aur şi atunci şi acum. Spre norocul nostru atunci, marele imperiu a cucerit doar cam 20% din teritoriul vechii Dacii, celălalt fiind păstrat de Dacii liberi care au avut grijă să îi facă plecaţi până la urmă pe “marii civilizatori”. Spre ghinionul nostru acum nu mai există Dacia Liberă, actualii conducători în faţa pericolului celor ce ne doresc pământul, nu au scos sabia, au plecat doar capul, pe principiul” românesc” dar nu strămoşesc, “capul plecat sabia nu-l taie”.
Astăzi cuvântul “dac” nu mai este rostit oficial, în toată istoria celor 24 de ani de “eliberare” nu am auzit nici un preşedinte, nici un premier, nici un senator rostind acest cuvânt într-o cuvântare oficială sau neoficială. Dacia nu mai există pentru noua conducere supusă noului imperiu. Istoria nu mai există şi nimeni nu vrea să înveţe din ea. Nimeni nu vrea să vadă că nici un imperiu nu a rămas în picioare, toate au căzut, din toate s-a ales praful, au rămas în picioare de fiecare dată ţările, statele, popoarele care le formau. A căzut imperiul roman de răsărit sau apus, a căzut imperiul lui Napoleon, a căzut imperiul comunist şi vor cădea toate unul după altul, dar pe ei nu îi interesează, ei “trăiesc momentul”, ei “clădesc viitorul” un viitor de hârtie ca şi banii cu care îl tencuiesc.
Astăzi tot ce este legat de Dacia şi de cuvântul dac, trebuie să dispară din istoria, conştiinţa şi evidenţele celor care trăiesc pe pământul care se pare că a fost leagănul civilizaţiei europene. Omorârea părinţilor este un obicei European, să nu ne amăgim crezând că avem exclusivitate. Cetăţile dacice care au fost descoperite până în prezent au fost lăsate în paragină, s-a aşezat praful peste el, unele au fost prădate, hărţile cu aşezarea lor au fost predate jefuitorilor ca să scoată din ele brăţări de valoare inestimabilă, locurile care amintesc de Regatul dac au fost predate la cheie străinilor spre” cercetare”, Sarmisegetuza ruşilor şi englezilor, Bucegii şi Buzăul Israelului, Roşia Montana canadienilor şi americanilor. Se spune şi nu văd de ce nu aş crede, văzând ce se întâmplă cu istoria, că ţara va fi împărţită în aşa fel încât Moldova să revină evreilor, Transilvania Ungurilor, Oltenia ţiganilor din toată Europa nu numai din România, iar România se va mai numi vechiul “regat” adică Bucureştiul câteva judeţe limitrofe cred că ieşirea la Marea Neagră nu va mai face nici ea parte din Noua Românie, dar asta încă nu o ştiu cei care au bătut palma, va fi o surpriză pentru ei. Unde se vor mai duce ei în weekend, dacă “Valea Prahovei” nu va mai cuprinde staţiunile montane iar Marea Neagră va fi într-o “regiune autonomă” independentă economic, financiar, si, si.. politic?
Astăzi se continuă îngroparea istoriei dacilor, îngropare începută imediat după prăbuşirea imperiului roman, când toate cărţile scrise despre Dacia au cam dispărut. Iată o scurtă enumerare:
Şi atunci constatând toate aceste „coincidenţe” nu este aşa că eşti paranoic dacă tragi concluzia că s-a urmărit şi se urmăreşte în continuare îngroparea Daciei şi a dacilor? De ce nu mai vorbeşte nimeni astăzi despre daci? Conferinţele şi prezentările despre dacologie sunt păstrate în beznă, tratate cu superficialitate, cei care se ocupă de aşa ceva sunt marginalizaţi, ridiculizaţi. Istoricii, cercetătorii, arheologii sunt îndreptaţi către alte perioade, cei care mai caută prin istorie urmele dacilor sunt persiflaţi, pasionaţii şi iubitorii de neam sunt taxaţi drept nebuni sau exaltaţi, teoriile lor sunt fantasmagorice, nu ai voie să spui, să constaţi sau să susţii că Poporul Dac a existat sau că limba română este de fapt limba dacilor şi nu a romanilor, că eşti imediat taxat drept „naţionalist comunist”.
DACII AU DEVENIT SAU CONTINUĂ SĂ FIE UN PERICOL PENTRU EUROPA ŞI ADEPŢII EUROPENIZĂRII, NU NUMAI PENTRU CĂ ARATĂ EUROPEI CUI DATOREAZĂ ÎNCEPUTURILE SALE CI ŞI PENTRU CĂ ARATĂ ÎNAINTE DE TOATE CĂ UN POPOR POATE SUPRAVIEŢUI ÎN GRANIŢELE SALE, MII DE ANI FĂRĂ SĂ AIBĂ NEVOIE DE LEGILE ALTORA, FĂRĂ SĂ FIE „SPRIJINITĂ” PRIN SPOLIERE ŞI EXPLOATARE. DIN CAUZA ASTA NI SE ÎNGROAPĂ ŞI VINDE ISTORIA.ISTORIA DACILOR A FOST ŞI ESTE CĂLCATĂ ÎN PICIOARE ŞI DISTRUSĂ INTENŢIONAT IAR ROMÂNII CARE PARTICIPĂ LA ACEST PROCES SUNT TRĂDĂTORI DE NEAM.
Cred că cea mai mare lovitură pe care românii ar putea-o da acestei europenizări forţate ar fi să schimbe numele României în Dacia. Atunci nu va mai putea spune nimeni că istoria românilor a început în 1918.
sursa http://www.ziuaveche.ro/exclusiv-zv/dezbateri/europa-si-pericolul-dac-182273.html
Mie îmi pasă de ceea ce se întâmplă ţara mea aşa cum am învăţat despre ea de-a lungul timpului, cu bune cu rele, cu fapte de care sunt mândru şi fapte care aş fi vrut să nu se întâmple, cu istoria ei, mai eroică şi mai ruşinoasă, cu eroii, domnitorii, scriitorii, savanţii artiştii ei, unii mai talentaţi, mai învăţaţi, alţii mai puţin, unii mai virtuoşi alţii mai păcătoşi. Toţi aceşti oameni, toate aceste evenimente formează la un loc moştenirea poporului căruia îi spunem român, chiar dacă mulţi nu sunt de acord, din varii motive, toate aceste evenimente care s-au petrecut în această zonă geografică căreia îi spunem România şi pe lângă actualele graniţe, toate pietrele praful, aerul, solul şi subsolul cu dovezile arheologice, cu aurul, petrolul, gazele, cetăţile acoperite de pământ, scrierile, muzica, operele compuse pe acest pământ, au format şi formează ceea ce astăzi încă numim România.Toate acestea însă vin din vechime, o vechime pe care unii nu vor să o recunoască, unii nu vor să o accepte, unii nu vor să o scoată la suprafaţă, unii nu vor să o lasă să se exprime, alţii vor să o îngroape sau să o distrugă pentru că reprezintă un pericol. Un pericol la adresa unei Europe care sub masca civilizaţiei şi “progresului”, a unei “democraţii” impuse de o “elită” financiară străină de chiar interesele ţărilor care o compun, un pericol la adresa unor interese meschine de dominaţie subjugare şi acaparare, desfiinţare a identităţilor naţionale, nu face altceva decât să dezbine ca să poată stăpâni.
Suntem învăţaţi, îndreptaţi, convinşi, dirijaţi, împinşi, aruncaţi, îngrădiţi, forţaţi către o Europă “comună, a tuturor” unii îi spun “Statele Unite ale Europei” adică un fel de federaţie formată din state care îşi pierd identitatea, îşi pierd tradiţiile, îşi pierd obiceiurile, îşi pierd conştiinţa de neam, îşi pierd istoria, îşi pierd resursele pe care le pun la dispoziţia unor conducători ascunşi sub masca democraţiei, care practic urmăresc nu progresul ci distrugerea identităţii Europei. Nu pare nimănui ciudat că la nivel de stat suntem sfătuiţi să ne “regionalizăm” să ne “autonomizăm” să ne fărâmiţăm ca să putem “supravieţui”, ca unică şansă de dezvoltare şi conducere, pentru “descentralizarea” conducerii “greoaie actuale” dar la nivel European suntem strânşi ca oile în ţarc, îndemnaţi să facem toţi cum comandă “baciul” de la Bruxelles sau mai ştiu eu de unde, ni se impun legi de uniformizare care se aplică însă diferit deşi sunt aceleaşi, căci acolo unde e nevoie, ele pot fi “interpretate” în culoarea locală doar ca să mulţumească interesele celor care le impun? Nu vede nimeni că se umblă cu două măsuri, una de fărâmiţare la nivel statal, alta de “anclusare “la nivel European? Care din politici e bună, cea segregaţionistă, sau cea unionistă? De ce nu se aplică una din ele? Inamicul numărul unu al celor ce fac această politică ciudată, a celor care o aplică şi a celor ce o susţin este istoria. Acea istorie despre care vorbeam mai sus, acea istorie care ne arată cine suntem, de unde venim, care ne sunt rădăcinile, care ne sunt valorile, care ne sunt drepturile şi bogăţiile, drumul şi direcţia. Ei, “Europenizaţii” vor să construiască o altă istorie care să înceapă cu ei. Tot ce a fost până acuma trebuie uitat, istoria, lumea, civilizaţia, umanitatea, universal începe cu ei, ei fac legile, ce a fost până acuma nu a existat, trebuie şters din memoria omenirii.
Preşedintele ţării ne spune că trebuie să ne cedăm suveranitatea, că trebuie să ne gândim la interesele Europei. Premierul României, ne spune că istoria României a început la 1918, ştergând din câteva cuvinte istoria neamului românesc, indiferent când şi-a căpătat acest nume. Dar oare, istoria Românilor a celor care ne numim aşa indiferent în ce ţară trăim, a început doar în 1918? Unii spuneau până acum 24 de ani că istoria României ar fi început la 23 August 1944, dar şi ei acceptau totuşi că” trăim aici de 2000 de ani”, nici ei nu au vrut să ne rupă de rădăcinile istorice, doar au cosmetizat ultima parte a istoriei, ca să le dea lor bine la imagine. Astăzi însă, trăim vremuri mult mai vitrege. Astăzi toată “lumea bună” vrea să uităm cine am fost, cine suntem şi ce reprezentăm ca popor astăzi suntem împinşi spre o globalizare nu numai economică şi financiară ci şi istorică, spirituală, de identitate.
Astăzi în România a devenit periculos să rosteşti cuvântul Dac, Dacia, (doar ca maşină mai este admis pe ici pe colo, dar va dispărea şi asta, vom vorbi de Renault, Sandero, Duster, Logan, toate nume româneşti pur sânge, toate” legate” de istoria Daciei) astăzi în România la şcoală nu se mai învaţă despre daci decât că au fost conduşi de unul cu apucături suicidale iar apoi am fost “preluaţi şi prelucraţi” de un popor luminat, aşa cum suntem preluaţi acum, şi am făcut parte dintr-un imperiu mare cum vom face şi acum. Nu li se spune însă copiilor că conducătorii acestor imperii şi atunci şi acum au urmărit nu să ne “civilizeze” şi să ne facă viaţa mai bună, ci să ne exploateze minele şi bogăţiile-culmea culmilor – aceleaşi mine de aur şi atunci şi acum. Spre norocul nostru atunci, marele imperiu a cucerit doar cam 20% din teritoriul vechii Dacii, celălalt fiind păstrat de Dacii liberi care au avut grijă să îi facă plecaţi până la urmă pe “marii civilizatori”. Spre ghinionul nostru acum nu mai există Dacia Liberă, actualii conducători în faţa pericolului celor ce ne doresc pământul, nu au scos sabia, au plecat doar capul, pe principiul” românesc” dar nu strămoşesc, “capul plecat sabia nu-l taie”.
Astăzi cuvântul “dac” nu mai este rostit oficial, în toată istoria celor 24 de ani de “eliberare” nu am auzit nici un preşedinte, nici un premier, nici un senator rostind acest cuvânt într-o cuvântare oficială sau neoficială. Dacia nu mai există pentru noua conducere supusă noului imperiu. Istoria nu mai există şi nimeni nu vrea să înveţe din ea. Nimeni nu vrea să vadă că nici un imperiu nu a rămas în picioare, toate au căzut, din toate s-a ales praful, au rămas în picioare de fiecare dată ţările, statele, popoarele care le formau. A căzut imperiul roman de răsărit sau apus, a căzut imperiul lui Napoleon, a căzut imperiul comunist şi vor cădea toate unul după altul, dar pe ei nu îi interesează, ei “trăiesc momentul”, ei “clădesc viitorul” un viitor de hârtie ca şi banii cu care îl tencuiesc.
Astăzi tot ce este legat de Dacia şi de cuvântul dac, trebuie să dispară din istoria, conştiinţa şi evidenţele celor care trăiesc pe pământul care se pare că a fost leagănul civilizaţiei europene. Omorârea părinţilor este un obicei European, să nu ne amăgim crezând că avem exclusivitate. Cetăţile dacice care au fost descoperite până în prezent au fost lăsate în paragină, s-a aşezat praful peste el, unele au fost prădate, hărţile cu aşezarea lor au fost predate jefuitorilor ca să scoată din ele brăţări de valoare inestimabilă, locurile care amintesc de Regatul dac au fost predate la cheie străinilor spre” cercetare”, Sarmisegetuza ruşilor şi englezilor, Bucegii şi Buzăul Israelului, Roşia Montana canadienilor şi americanilor. Se spune şi nu văd de ce nu aş crede, văzând ce se întâmplă cu istoria, că ţara va fi împărţită în aşa fel încât Moldova să revină evreilor, Transilvania Ungurilor, Oltenia ţiganilor din toată Europa nu numai din România, iar România se va mai numi vechiul “regat” adică Bucureştiul câteva judeţe limitrofe cred că ieşirea la Marea Neagră nu va mai face nici ea parte din Noua Românie, dar asta încă nu o ştiu cei care au bătut palma, va fi o surpriză pentru ei. Unde se vor mai duce ei în weekend, dacă “Valea Prahovei” nu va mai cuprinde staţiunile montane iar Marea Neagră va fi într-o “regiune autonomă” independentă economic, financiar, si, si.. politic?
Astăzi se continuă îngroparea istoriei dacilor, îngropare începută imediat după prăbuşirea imperiului roman, când toate cărţile scrise despre Dacia au cam dispărut. Iată o scurtă enumerare:
- Din scrierile lui Flavius Arrianus care a scris materiale istorice, militare şi filozofice, s-au pierdut exact cele care descriau războaiele dacice;
- Din „Istoria romană” a lui Appianus, scrisă în limba greacă, în 24 de cărți, ultimele 2 tratând, războaiele lui Traian în Dacia și Arabia, s-au pierdut;
- Demetrios din Callatis (Mangalia) a scris o „Geografie” în 20 de cărți, la sfârșitul secolului al III î.e. n fiind apreciată la vremea ei ca – foarte serioasă, aceasta însă dispărut;
- Un autor târziu Orosius a tratat în Istoriile sale și luptele lui Fuscus (generalul lui Domițian) cu Duras Diurpaneus și dezastrele romanilor în Dacia, însă acea parte a fost pierdută;
- Din „Istoria romană” (80 de cărți în limba greacă) a lui Cassius Dio s-au pierdut numai cele care tratează războaiele lui Domițian și Traian;
- Nici chiar scrierile lui Traian despre daci nu s-au păstrat. Astfel „Getica” sa și „Getica” medicului său Criton au dispărut;
- Profesorul Augustin Deac constata că peste 220 de opere antice de mari dimensiuni, care consemnau fapte, evenimente și referiri la limba poporului geto-dac s-au pierdut ori au fost socotite pierdute.
- Arhivele sunt date pe mâna străinilor;
- Pământurile Transilvaniei sunt redate celor ce le-au obţinut prin furt, de locuitorii vechii Dacii, care prezintă documente de proprietate făcute sau falsificate de guverne străine;
- Sarmisegetuza este scanată de BBC la milimetru, rezultatele însă nu sunt prezentate autorităţilor române;
- Bucegii sunt răvăşiţi de americani şi evrei, cad elicoptere care cercetează misterele Bucegilor în căutarea spiritualităţii dace şi dezlegării enigmelor omenirii, dar statul român este orb şi surd, nu cere, nu dă explicaţii;
- Munţii Buzăului, altă zonă încărcată de istorie şi spiritualitate ancestrală, sunt „redaţi” unui „moştenitor” al lui Preda Buzescu, moştenitor care de fapt şi-a vândut dreptul de moştenire unor străini. De ce nu moştenitorilor lui Bastus? PENTRU CĂ AU DISPĂRUT TOATE CĂRŢILE ŞI ÎNSCRISURILE DESPRE DACI?
Şi atunci constatând toate aceste „coincidenţe” nu este aşa că eşti paranoic dacă tragi concluzia că s-a urmărit şi se urmăreşte în continuare îngroparea Daciei şi a dacilor? De ce nu mai vorbeşte nimeni astăzi despre daci? Conferinţele şi prezentările despre dacologie sunt păstrate în beznă, tratate cu superficialitate, cei care se ocupă de aşa ceva sunt marginalizaţi, ridiculizaţi. Istoricii, cercetătorii, arheologii sunt îndreptaţi către alte perioade, cei care mai caută prin istorie urmele dacilor sunt persiflaţi, pasionaţii şi iubitorii de neam sunt taxaţi drept nebuni sau exaltaţi, teoriile lor sunt fantasmagorice, nu ai voie să spui, să constaţi sau să susţii că Poporul Dac a existat sau că limba română este de fapt limba dacilor şi nu a romanilor, că eşti imediat taxat drept „naţionalist comunist”.
DACII AU DEVENIT SAU CONTINUĂ SĂ FIE UN PERICOL PENTRU EUROPA ŞI ADEPŢII EUROPENIZĂRII, NU NUMAI PENTRU CĂ ARATĂ EUROPEI CUI DATOREAZĂ ÎNCEPUTURILE SALE CI ŞI PENTRU CĂ ARATĂ ÎNAINTE DE TOATE CĂ UN POPOR POATE SUPRAVIEŢUI ÎN GRANIŢELE SALE, MII DE ANI FĂRĂ SĂ AIBĂ NEVOIE DE LEGILE ALTORA, FĂRĂ SĂ FIE „SPRIJINITĂ” PRIN SPOLIERE ŞI EXPLOATARE. DIN CAUZA ASTA NI SE ÎNGROAPĂ ŞI VINDE ISTORIA.ISTORIA DACILOR A FOST ŞI ESTE CĂLCATĂ ÎN PICIOARE ŞI DISTRUSĂ INTENŢIONAT IAR ROMÂNII CARE PARTICIPĂ LA ACEST PROCES SUNT TRĂDĂTORI DE NEAM.
Cred că cea mai mare lovitură pe care românii ar putea-o da acestei europenizări forţate ar fi să schimbe numele României în Dacia. Atunci nu va mai putea spune nimeni că istoria românilor a început în 1918.
sursa http://www.ziuaveche.ro/exclusiv-zv/dezbateri/europa-si-pericolul-dac-182273.html
joi, 25 iulie 2013
miercuri, 24 iulie 2013
luni, 22 iulie 2013
joi, 18 iulie 2013
marți, 16 iulie 2013
Romani versus rromi – jefuirea Romaniei de propria istorie
In ultimul timp temele principale ale stirilor a fost legata de reactia ostila mpotriva cetatenilor romani din Italia si mai nou si din alte tari europene.
Aceasta reactie fara precedent indreptata impotriva tuturor romanilor stabiliti in aceste state a pornit mai ales de la comportamentul anormal si infracţional al unei etnii minoritare de cetateni romani, si anume tiganii sau etnia romilor. Această etnie nu este specifică Romaniei, ea intalnindu-se in majoritatea tarilor europene in diverse proportii, dar noua sa denumire de romi (roma/romani/romanies in engleza) este asimilata mai ales cu numele tarii noastre: Romania, raspandindu-se astfel o confuzie care s-ar putea dovedi fatală pentru viitorul european al poporului roman.
Cand cetateanul italian, de pilda, citeste un articol in care se intrepatrund termenii “romeno” si “rom”, este normal sa se afunde intr-o confuzie care, incetul cu incetul, duce la o suprapunere mentala a celor două denumiri.
Odata aceasta suprapunere instalandu-se, ea funcţioneaza si in sens invers; astfel auzim cum pe stadioane suporterii unor echipe adverse scandeaza: “tiganii, tiganii”, referindu-se la romani. Rezultatul pe termen mediu si lung pentru populaţia Romaniei in raport cu popoarele europene poate fi devastator, instalandu-ne in coada Europei. De aceea, inainte de a vedea ce este de facut, merita studiat cum s-a ajuns in aceasta situatie.
Tiganii sunt un popor migrator. Migrarea tiganilor din India in Europa s-a facut intre secolele al IX-lea şi al XIV-lea, in mai multe valuri. Odata cu intrarea lor in Imperiul Bizantin, la mijlocul secolului al XI-lea, au capatat si numele etnic pe care il poarta astazi , Tigani. Aflandu-se pe teritoriul Greciei si-au atribuit denumirea unei secte religioase grecesti cu numele Athinganis sau Atsinganos care insemna “de neatins”. Prima atestare a tiganilor in Imperiul Bizantin este conţinuta intr-un text hagiografic georgian, care datează din jurul anului 1088; aici se face referire la aşa-numitii Adsincani, renumiti pentru vrajile si faptele rele pe care le fac. Istoria europeana a tiganilor incepe la inceputul secolului al XIV-lea, cand acestia au patruns in Turcia, venind din Asia Mica. Prin anii 1415 – 1419 ii intalnim in toata Europa Centrala, din Ungaria pana in Germania. Pe la 1422, o banda numeroasa de tigani coboara in Italia, pana la Roma (precum se vede, istoria lor pe acele meleaguri a inceput mult inainte de valul de tigani veniti din Romania). In deceniul urmator au ajuns pana in Franta, Spania, Anglia si Scandinavia. Aici ei preiau denumirea de “egipteni” (Gypsies), foarte curand li s-a fixat numele pe care il poarta si astazi.
Foarte interesant este ca tiganii si-au atribuit intotdeauna numele altor etnii sau popoare care le-au ingaduit sa-şi ascunda etnia:
“Satra” vine de la casta Kshatria (razboinica) careia nu i-au apartinut niciodata.
“Tigan/Zigeneur/Zingaro etc” vine de la “Athinganoi”, secta religioasa grecesca recunoscuta pentru activitatea de prezicere, tiganii n-au au apartinut niciodata acestei secte.
“Gypsy” vine de la “Egyptian” cum si-au spus acum vreo 600 de ani pentru a primi bani, locuinte si mancare pe gratis, pretinzand ajutor ca fiind crestini egipteni aflati in pelerinaj.
“Yansser” cum sunt cunoscuti la New York, vine de la ienicer turc, cum s-au prezentat tiganii emigrati in America pe la 1900. In Germania numele cele mai folosite sunt Zigeuner si Sinti. In limba franceza s-a impus numele Gitanes. In limbile engleza si spaniola, Gipsy, respectiv Gitano. In Danemarca, Suedia si Finlanda s-au prezentat sub numele de Tattan (tatari).
Precum se vede, tiganii s-au raspandit in toată Europa, venind din India prin Asia Mica si nu constituie sub nici o forma o problemă legata de poporul roman, mai mult decat de cel maghiar, francez sau spaniol, de exemplu. Cea mai timpurie informatie scrisa despre prezenţa tiganilor pe teritoriul Romaniei datează din 1385. De la primele atestari ale prezenţei lor in Tara Romaneasca si Moldova, tiganii au fost robi si vor ramane timp de mai multe secole, pana la legile de abolire a robiei de la mijlocul secolului al XIX-lea. In mod paradoxal, perioada cea mai buna a tiganilor a fost in perioada regimului comunist. In anii ’70 PCR-ul in primii ani ai comunismului a manifestat in ce-i priveşte pe tigani, un fenomen de neconceput inainte: in aparatul de partid, in militie, armata si organele de securitate au fost angajati un numar relativ mare de tigani care au lansat o politica de formare a unui nationalism tiganesc de colonizare a satelor satesti si svabesti cu tigani adusi nu numai din toata Romania, dar adusi si din exteriorul Romaniei (Cum va explicati ca in satele din sasime sau svabime in care nu vezi tipenie de alta etnie decat de tigani ce vorbesc limbi precum bulgara, rusa, slovaca etc?). Imediat dupa ’90 Nicolae Gheorghe apare ca membru GDS, publica la Revista 22, este trimis la tot felul de simpozioane internationale, devine membru Soros, lanseaza tot felul de programe pentru tigani, precum si infiintarea de catedre universitare tiganesti. Aceasta ascensiune a unor tigani s-a petrecut mai ales in conditiile politicii sociale a regimului comunist, care urmarea incurajarea categoriilor sarace si distrugerea vechii structuri sociale, refractara noilor randuieli. Asa se explica de ce, nu in putine comune, in funcţia de primar a fost pus un tigan. Datorită originii sociale “sanatoase” tiganii au fost promovaţi mai departe, facand cariera politica, ajungand in aparatul superior de partid. Ascensiunea lor s-a datorat nu originii lor etnice, pe care de altfel cei mai mulţi o declinau, ci pentru ca proveneau din categoriile sarace. Acesti tigani adevarati, oameni ajunsi in anumite functii, vor avea un rol important in promovarea etnica si in regimul ce a urmat regimului comunist. Si sub aspect locativ tiganii au facut un important progres in anii socialismului. Cocioabele care reprezentau habitatul natural al tiganilor pana in anii ’50 au fost schimbate cu apartamente in blocurile nou construite, iar din anii ’70, ’80, cu locuinte in case nationalizate. Asa s-a ajuns in situatia de astazi, cand centrul multor orase mai este ocupat de tigani.
Sunt cateva elemente importante care nu pot fi ignorate:
1) Generalul (seful) securitatii din jud. Sibiu in ’71 era un tigan care fusese deportat cu familia in Transnistria de unde a fugit
2) Nicolae Gheorghe devine secretarul personal al lui Cioaba in ’71-’72
3) Cioaba e var primar cu Ion Iliescu (se poate verifica)
4) Cioaba participa la primul congres tiganesc de la Londra din ’71 unde apare prima oara etnonimul de Rom
5) Anii ’70 inseamna plecarea masiva a sasilor
6) Securitatea organizeaza un program de colonizare cu tigani a sasimii si svabimii
7) Scopul nu a fost integrarea tiganilor. Integrare inseamna o populatie minoritara tiganeasca intr-o populatie majoritara de alta etnie. O majoritate tiganeasca cu o minoritate ignorabila de alta etnie nu duce la integrarea tiganilor, ci la asimilarea celorlalti.( Dau cazul unor moldoveni din Galati asimilati in tigania din Garcini, de langa Brasov ).
Dupa 1989 s-au produs unele transformari majore in comportamentul populatiei de tigani. Pe fondul liberalizarii economice, o parte din ei au inceput diverse afaceri, dintre care multe profitand de haosul legislativ de la inceputul anilor ’90, dar si de dispretul general fata de legi, au ajuns sa aducă unei parti a tiganilor sume importante pe care s-au cladit clanuri puternice, care folosindu-se de patura saraca a tiganilor, domina lumea interlopa, cu ramificatii importante in sfera politicului. De asemenea, profitand de deschiderea granitelor, o mare parte dintre ţigani au emigrat, stabilindu-se mai ales in Spania, Italia şi Franţa, unde constituie comunităţi importante. Dupa 1996 se axeaza exclusiv pe dezvoltarea organizatiilor politice tiganesti din Ardeal, a promovarii tiganilor ardeleni in tot felul de organizatii politice, de a infiltra absolut totul. Este clar ca e vorba de nasterea unui nationalism tiganesc, bazat pe etnonimul roma, bazat pe ideea teritoriala, Romania.
Este interesant ca, mai ales in afara granitelor, ei nu se autoidentifica drept tigani, ci romani.
Schimband saracia din tara cu ghetourile din strainatate, aceasta populatie de tigani dezradacinati, si pierzand si urma de identificare culturala, comite un numar important de infractiuni, care atrag asupra ei antipatia populaţiilor native ale acestor tari. Această antipatie, datorită confuziei create de denumirea de roman cu cea de rom, ca o denumire moderna a tiganilor, se transfera asupra poporului roman in ansamblu. Ca si cum denumirea de “rom” simpla nu ar fi fost de ajuns etnonimul a ajuns pana la forma “romani/romanies” in limba engleza care este limba in jurul careia se invarte intrega lume. Recentele evenimente din Italia o dovedesc din plin. Dar cum s-a ajuns la denumirea de rom si la impunerea ei ca obligatorie in actele oficiale din Romania?
Agresiunea lexicala rom/roma/roman – romani/romani – romanies/romanians – romanes/romaneste, a fost aplicata asupra tarii si natiunii noastre imediat dupa 1990, in cadrul unui program complex dezvoltat de Fundatia Soros in Romania. Beneficiind de numerosi membri ai etniei tiganesti in guvernarile Romaniei – sunt notorii Ion Iliescu, Adrian Nastase sau Andrei Plesu – dupa “Memorandumul” lui Petre Roman, care oficializa denumirile paralele, nimic nu le-a mai stat in cale schimbatorilor de limba si istorie. O prima disputa a fost cea legata de cuvantul “romi”, romanii fiind prostiti apoi ca aceasta va fi inlocuita cu “rromi”, o alta formula care doar a sporit debandada lexicala. De amintit, ca fapt divers, ca in anii 1995, limba cu care Soros vroia sa inlocuiasca tiganeasca primise numele de “romalli”, forma care nici nu se putea declina si care a fost inlocuita ulterior cu “romani” si varianta “rromani”. Apoi, pentru a se apropia de scopurile reale, a fost modificata cu “roma/romani/romanies”. Confuzia este generala, inclusiv la nivelele academice ale intelectualitatii din tarile afectate de valul de imigratie si/sau infractionalitate tiganeasca. Cine ce sa mai inteleaga?!. Strigator la cer este ca denumirea nu are nici o baza istorica, tiganii nu au fost purtat niciodata de-a lungul istoriei acest etnonim si provine din cuvantul “DOM”, care pe limba originara a tiganilor inseamna “om”.
Prin denaturare (voita) “dom” s-a transformat in “rom” cu “r” accentuat, apoi din “rom” s-a trasformat in “roma” apoi in “romani” si in “romanies” . S-a ajuns astfel incat tiganii sa aibe numele identic cu al romanilor in limba engleza . Romani cu romani si romanies cu romanians ( doar ca in engleza nu exista diacritice dupa cum vedeti iar la o un simpla cautare pe google a cuvantului romani se vor afisa linkuri cu tigani) Practic denumirile sunt identice.
In toata perioada post-decembrista s-a manifestat o presiune constanta din partea unor organizatii sau din partea unor politicieni, personalitati de frunte cu ascendenta roma, in folosirea in documentele oficiale a etnonimului “rom”. Ca un raspuns la aceste presiuni, prin Memorandumul H03/169 si 5/390/NV din 31 ianuarie 1995 adresat primului ministru de atunci, Nicolae Vacaroiu, ministrul de externe Teodor Melescanu recomanda folosirea in continuare in documente a cuvantului “tigan” in concordanta cu cuvintele folosite in celelalte limbi europene: zigeuner, gitanes, zingaro etc., pentru evitarea unor confuzii nefericite cu numele poporului roman. Presiunile continua si in 2001, Petre Roman, ministrul de externe, semneaza un nou Memorandum cu numărul D2/1094/29.02.2000 catre prim-ministrul Mugur Isarescu, in care, in virtutea dreptului de autoidentificare al populatiilor, recomanda folosirea obligatorie in toate documentele oficiale romane a denumirii de rom pentru a identifica etnia tiganilor. Mugur Isarescu isi insuseste Memorandumul si emite o hotarare de guvern in acest sens. Trebuie precizat ca documentele UE referitoare la denumirea de “rom” erau indicative, si nu obligatorii.
Pe de alta parte, nimeni nu contesta dreptul la autoidentificare, care este un principiu european general. Dar in cadrul procesului de autoidentificare nu trebuie sa existe suprapuneri peste denumirea istorica a unor popoare europene existente. Sa nu uitam exemplul Greciei care a refuzat sa recunoasca Republica Macedonia pentru ca se crea confuzie cu denumirea unei provincii istorice grecesti (Reteaua Soros Open network fiind si aici vectorul principal in creearea acestei denumiri). Azi s-a ajuns la denumirea de FYR ( Former Yougoslavian Republic) Macedonia. Dar ce putem astepta de la o clasa politica ce este mai preocupata de interesele personale marunte in detrimentul intereselor nationale, compusa din indivizi fara perspectiva istorica, ce se promovează unii pe altii pe criterii de cumetrie, si nu de competenta. Rezultatele se vad. In condiţiile In care Romania ocupă prin Leonard Orban postul de comisar european pentru multilingvism, Republica Moldova impune limba moldoveneasca (o invenţie bolsevica) drept limba oficiala recunoscută in UE. S-a spus la momentul nominalizarii că portofoliul pentru multilingvism este prea mic ca importanta pentru comisarul roman. Realitatea a dovedit contrariul.
In timp ce Bulgaria lupta pentru a impune denumirea de evro pentru euro, oficialii romani nu au schitat nici un gest in problema limbii moldovenesti.Privitor la problema tiganilor in ansamblu si a nefericitei denumiri de rom, fara indoială ca avem nevoie de minti luminate, si nu de teribilismul unui ministru de externe ca si Cioroianu, care in suita gafelor monumentale, declara ca ar fi bine daca am cumpara o parte din Sahara pentru a-i muta pe concetatenii nostrii tigani. Nu de fanfaronada ieftina si paguboasa avem nevoie. Romii romani (suna interesant, nu-i asa?) sunt si ei cetateni cu drepturi egale. Romania trebuie sa conlucreze cu UE in programe de afirmare a identitatii culturale a populaţiei de tigani in paralel cu integrarea lor sociala si cresterea nivelului educativ.
In ceea ce priveste denumirea de rom, chiar daca ne aflam in ceasul al 12-lea, este necesar un plan de masuri diplomatice, intinse poate pe mai multi ani, pentru a sensibiliza organismele europene si a se indrepta aceasta mare eroare de a denumi o populaţie transfrontaliera cum sunt tiganii cu un nume atat de apropiat si generator de confuzii, de numele istoric al poporului roman.Luand in considerare progresia demografica pană in 2025, cand pe fondul declinului de natalitate la romani şi maghiari si al scaderii mortalitatii la tigani, acestia ar putea reprezenta un procent semnificativ din populaţia Romaniei, depasindu-i pe maghiari, la care adaugam confuzia din ce in ce mai pregnanta a numelui de rom cu cea de roman, pozitia Romaniei in familia europeană apare intr-o pozitie tot mai ingrijoratoare.
In absenta unui plan concret ce trebuie urmarit cu consecventa, cred ca sunt toate sansele ca in constiinţa civica europeana sa se consolideze credinta ca Romania chiar este tara romilor (daca nu s-a intamplat deja) si se prefigureaza tot mai mult ideea domnului Teodor Melescanu care spunea ca se doreste creerea unui stat ţiganesc in Romania, ca Romania va fi in curand tara tiganilor .
Orice nationalism se bazeaza pe:
1) limba comuna (in sensul acesta s-au pornit alte campanii mincinoase demarate de reteaua Soros Open Network care incearca sa inventeze o limba tiganeasca impletita cu romana si care au denumit-o Romani Vlax, exact Vlax ! nu era de ajuns ca ne-au furat etnonimul de roman acum vor sa ne compromita si etnonimul de valah/vlah . Aceasta teorie strigatoare la cer este avansata de un anume Ian F. Hancock care isi publica lucrarile prin intermediul organizatiei Soros. Cercetatorul mentionat mai sus si care se recomanda drept “Romani” cu descendenta britanica si maghiara, este profesor de Studii Romani la Universitatea din Texas. El incearca sa si probabil reuseste sa convinga multi naivi, inclusiv pe site-ul Universitatii americane, ca “olahii” sau “vlahii” sunt de fapt tigani, de unde ar veni si denumirea limbii Vlax Romani, prezentata ca “un dialect al limbii romane” vorbit de populatia “Vlax/Vlach”. Este revoltator si intolerabil, asistam practic la rescrierea istoriei.
2) etnia comuna = natiunea
3) etnonimul
4) teritoriul
5) statul
6) drapelul
7) istoria comuna
Tiganii au purces pe calea definirii propriului lor nationalism. Au nevoie de un teritoriu. Poporul ales drept victima sunt romanii. Sa lasam minciuna si ipocrizia deoparte, daca considera numele tigan peiorativ atunci sa-si ia numele lor original care este DOM si nu ROM.
Articol publicat in Ziarul de Cluj de catre Ioan ABRUDAN (29 noiembrie 2007) sursa http://sanhaiku.wordpress.com/2013/07/16/romani-versus-rromi-jefuirea-romaniei-de-propria-istorie/
Aceasta reactie fara precedent indreptata impotriva tuturor romanilor stabiliti in aceste state a pornit mai ales de la comportamentul anormal si infracţional al unei etnii minoritare de cetateni romani, si anume tiganii sau etnia romilor. Această etnie nu este specifică Romaniei, ea intalnindu-se in majoritatea tarilor europene in diverse proportii, dar noua sa denumire de romi (roma/romani/romanies in engleza) este asimilata mai ales cu numele tarii noastre: Romania, raspandindu-se astfel o confuzie care s-ar putea dovedi fatală pentru viitorul european al poporului roman.
Cand cetateanul italian, de pilda, citeste un articol in care se intrepatrund termenii “romeno” si “rom”, este normal sa se afunde intr-o confuzie care, incetul cu incetul, duce la o suprapunere mentala a celor două denumiri.
Odata aceasta suprapunere instalandu-se, ea funcţioneaza si in sens invers; astfel auzim cum pe stadioane suporterii unor echipe adverse scandeaza: “tiganii, tiganii”, referindu-se la romani. Rezultatul pe termen mediu si lung pentru populaţia Romaniei in raport cu popoarele europene poate fi devastator, instalandu-ne in coada Europei. De aceea, inainte de a vedea ce este de facut, merita studiat cum s-a ajuns in aceasta situatie.
Tiganii sunt un popor migrator. Migrarea tiganilor din India in Europa s-a facut intre secolele al IX-lea şi al XIV-lea, in mai multe valuri. Odata cu intrarea lor in Imperiul Bizantin, la mijlocul secolului al XI-lea, au capatat si numele etnic pe care il poarta astazi , Tigani. Aflandu-se pe teritoriul Greciei si-au atribuit denumirea unei secte religioase grecesti cu numele Athinganis sau Atsinganos care insemna “de neatins”. Prima atestare a tiganilor in Imperiul Bizantin este conţinuta intr-un text hagiografic georgian, care datează din jurul anului 1088; aici se face referire la aşa-numitii Adsincani, renumiti pentru vrajile si faptele rele pe care le fac. Istoria europeana a tiganilor incepe la inceputul secolului al XIV-lea, cand acestia au patruns in Turcia, venind din Asia Mica. Prin anii 1415 – 1419 ii intalnim in toata Europa Centrala, din Ungaria pana in Germania. Pe la 1422, o banda numeroasa de tigani coboara in Italia, pana la Roma (precum se vede, istoria lor pe acele meleaguri a inceput mult inainte de valul de tigani veniti din Romania). In deceniul urmator au ajuns pana in Franta, Spania, Anglia si Scandinavia. Aici ei preiau denumirea de “egipteni” (Gypsies), foarte curand li s-a fixat numele pe care il poarta si astazi.
Foarte interesant este ca tiganii si-au atribuit intotdeauna numele altor etnii sau popoare care le-au ingaduit sa-şi ascunda etnia:
“Satra” vine de la casta Kshatria (razboinica) careia nu i-au apartinut niciodata.
“Tigan/Zigeneur/Zingaro etc” vine de la “Athinganoi”, secta religioasa grecesca recunoscuta pentru activitatea de prezicere, tiganii n-au au apartinut niciodata acestei secte.
“Gypsy” vine de la “Egyptian” cum si-au spus acum vreo 600 de ani pentru a primi bani, locuinte si mancare pe gratis, pretinzand ajutor ca fiind crestini egipteni aflati in pelerinaj.
“Yansser” cum sunt cunoscuti la New York, vine de la ienicer turc, cum s-au prezentat tiganii emigrati in America pe la 1900. In Germania numele cele mai folosite sunt Zigeuner si Sinti. In limba franceza s-a impus numele Gitanes. In limbile engleza si spaniola, Gipsy, respectiv Gitano. In Danemarca, Suedia si Finlanda s-au prezentat sub numele de Tattan (tatari).
Precum se vede, tiganii s-au raspandit in toată Europa, venind din India prin Asia Mica si nu constituie sub nici o forma o problemă legata de poporul roman, mai mult decat de cel maghiar, francez sau spaniol, de exemplu. Cea mai timpurie informatie scrisa despre prezenţa tiganilor pe teritoriul Romaniei datează din 1385. De la primele atestari ale prezenţei lor in Tara Romaneasca si Moldova, tiganii au fost robi si vor ramane timp de mai multe secole, pana la legile de abolire a robiei de la mijlocul secolului al XIX-lea. In mod paradoxal, perioada cea mai buna a tiganilor a fost in perioada regimului comunist. In anii ’70 PCR-ul in primii ani ai comunismului a manifestat in ce-i priveşte pe tigani, un fenomen de neconceput inainte: in aparatul de partid, in militie, armata si organele de securitate au fost angajati un numar relativ mare de tigani care au lansat o politica de formare a unui nationalism tiganesc de colonizare a satelor satesti si svabesti cu tigani adusi nu numai din toata Romania, dar adusi si din exteriorul Romaniei (Cum va explicati ca in satele din sasime sau svabime in care nu vezi tipenie de alta etnie decat de tigani ce vorbesc limbi precum bulgara, rusa, slovaca etc?). Imediat dupa ’90 Nicolae Gheorghe apare ca membru GDS, publica la Revista 22, este trimis la tot felul de simpozioane internationale, devine membru Soros, lanseaza tot felul de programe pentru tigani, precum si infiintarea de catedre universitare tiganesti. Aceasta ascensiune a unor tigani s-a petrecut mai ales in conditiile politicii sociale a regimului comunist, care urmarea incurajarea categoriilor sarace si distrugerea vechii structuri sociale, refractara noilor randuieli. Asa se explica de ce, nu in putine comune, in funcţia de primar a fost pus un tigan. Datorită originii sociale “sanatoase” tiganii au fost promovaţi mai departe, facand cariera politica, ajungand in aparatul superior de partid. Ascensiunea lor s-a datorat nu originii lor etnice, pe care de altfel cei mai mulţi o declinau, ci pentru ca proveneau din categoriile sarace. Acesti tigani adevarati, oameni ajunsi in anumite functii, vor avea un rol important in promovarea etnica si in regimul ce a urmat regimului comunist. Si sub aspect locativ tiganii au facut un important progres in anii socialismului. Cocioabele care reprezentau habitatul natural al tiganilor pana in anii ’50 au fost schimbate cu apartamente in blocurile nou construite, iar din anii ’70, ’80, cu locuinte in case nationalizate. Asa s-a ajuns in situatia de astazi, cand centrul multor orase mai este ocupat de tigani.
Sunt cateva elemente importante care nu pot fi ignorate:
1) Generalul (seful) securitatii din jud. Sibiu in ’71 era un tigan care fusese deportat cu familia in Transnistria de unde a fugit
2) Nicolae Gheorghe devine secretarul personal al lui Cioaba in ’71-’72
3) Cioaba e var primar cu Ion Iliescu (se poate verifica)
4) Cioaba participa la primul congres tiganesc de la Londra din ’71 unde apare prima oara etnonimul de Rom
5) Anii ’70 inseamna plecarea masiva a sasilor
6) Securitatea organizeaza un program de colonizare cu tigani a sasimii si svabimii
7) Scopul nu a fost integrarea tiganilor. Integrare inseamna o populatie minoritara tiganeasca intr-o populatie majoritara de alta etnie. O majoritate tiganeasca cu o minoritate ignorabila de alta etnie nu duce la integrarea tiganilor, ci la asimilarea celorlalti.( Dau cazul unor moldoveni din Galati asimilati in tigania din Garcini, de langa Brasov ).
Dupa 1989 s-au produs unele transformari majore in comportamentul populatiei de tigani. Pe fondul liberalizarii economice, o parte din ei au inceput diverse afaceri, dintre care multe profitand de haosul legislativ de la inceputul anilor ’90, dar si de dispretul general fata de legi, au ajuns sa aducă unei parti a tiganilor sume importante pe care s-au cladit clanuri puternice, care folosindu-se de patura saraca a tiganilor, domina lumea interlopa, cu ramificatii importante in sfera politicului. De asemenea, profitand de deschiderea granitelor, o mare parte dintre ţigani au emigrat, stabilindu-se mai ales in Spania, Italia şi Franţa, unde constituie comunităţi importante. Dupa 1996 se axeaza exclusiv pe dezvoltarea organizatiilor politice tiganesti din Ardeal, a promovarii tiganilor ardeleni in tot felul de organizatii politice, de a infiltra absolut totul. Este clar ca e vorba de nasterea unui nationalism tiganesc, bazat pe etnonimul roma, bazat pe ideea teritoriala, Romania.
Este interesant ca, mai ales in afara granitelor, ei nu se autoidentifica drept tigani, ci romani.
Schimband saracia din tara cu ghetourile din strainatate, aceasta populatie de tigani dezradacinati, si pierzand si urma de identificare culturala, comite un numar important de infractiuni, care atrag asupra ei antipatia populaţiilor native ale acestor tari. Această antipatie, datorită confuziei create de denumirea de roman cu cea de rom, ca o denumire moderna a tiganilor, se transfera asupra poporului roman in ansamblu. Ca si cum denumirea de “rom” simpla nu ar fi fost de ajuns etnonimul a ajuns pana la forma “romani/romanies” in limba engleza care este limba in jurul careia se invarte intrega lume. Recentele evenimente din Italia o dovedesc din plin. Dar cum s-a ajuns la denumirea de rom si la impunerea ei ca obligatorie in actele oficiale din Romania?
Agresiunea lexicala rom/roma/roman – romani/romani – romanies/romanians – romanes/romaneste, a fost aplicata asupra tarii si natiunii noastre imediat dupa 1990, in cadrul unui program complex dezvoltat de Fundatia Soros in Romania. Beneficiind de numerosi membri ai etniei tiganesti in guvernarile Romaniei – sunt notorii Ion Iliescu, Adrian Nastase sau Andrei Plesu – dupa “Memorandumul” lui Petre Roman, care oficializa denumirile paralele, nimic nu le-a mai stat in cale schimbatorilor de limba si istorie. O prima disputa a fost cea legata de cuvantul “romi”, romanii fiind prostiti apoi ca aceasta va fi inlocuita cu “rromi”, o alta formula care doar a sporit debandada lexicala. De amintit, ca fapt divers, ca in anii 1995, limba cu care Soros vroia sa inlocuiasca tiganeasca primise numele de “romalli”, forma care nici nu se putea declina si care a fost inlocuita ulterior cu “romani” si varianta “rromani”. Apoi, pentru a se apropia de scopurile reale, a fost modificata cu “roma/romani/romanies”. Confuzia este generala, inclusiv la nivelele academice ale intelectualitatii din tarile afectate de valul de imigratie si/sau infractionalitate tiganeasca. Cine ce sa mai inteleaga?!. Strigator la cer este ca denumirea nu are nici o baza istorica, tiganii nu au fost purtat niciodata de-a lungul istoriei acest etnonim si provine din cuvantul “DOM”, care pe limba originara a tiganilor inseamna “om”.
Prin denaturare (voita) “dom” s-a transformat in “rom” cu “r” accentuat, apoi din “rom” s-a trasformat in “roma” apoi in “romani” si in “romanies” . S-a ajuns astfel incat tiganii sa aibe numele identic cu al romanilor in limba engleza . Romani cu romani si romanies cu romanians ( doar ca in engleza nu exista diacritice dupa cum vedeti iar la o un simpla cautare pe google a cuvantului romani se vor afisa linkuri cu tigani) Practic denumirile sunt identice.
In toata perioada post-decembrista s-a manifestat o presiune constanta din partea unor organizatii sau din partea unor politicieni, personalitati de frunte cu ascendenta roma, in folosirea in documentele oficiale a etnonimului “rom”. Ca un raspuns la aceste presiuni, prin Memorandumul H03/169 si 5/390/NV din 31 ianuarie 1995 adresat primului ministru de atunci, Nicolae Vacaroiu, ministrul de externe Teodor Melescanu recomanda folosirea in continuare in documente a cuvantului “tigan” in concordanta cu cuvintele folosite in celelalte limbi europene: zigeuner, gitanes, zingaro etc., pentru evitarea unor confuzii nefericite cu numele poporului roman. Presiunile continua si in 2001, Petre Roman, ministrul de externe, semneaza un nou Memorandum cu numărul D2/1094/29.02.2000 catre prim-ministrul Mugur Isarescu, in care, in virtutea dreptului de autoidentificare al populatiilor, recomanda folosirea obligatorie in toate documentele oficiale romane a denumirii de rom pentru a identifica etnia tiganilor. Mugur Isarescu isi insuseste Memorandumul si emite o hotarare de guvern in acest sens. Trebuie precizat ca documentele UE referitoare la denumirea de “rom” erau indicative, si nu obligatorii.
Pe de alta parte, nimeni nu contesta dreptul la autoidentificare, care este un principiu european general. Dar in cadrul procesului de autoidentificare nu trebuie sa existe suprapuneri peste denumirea istorica a unor popoare europene existente. Sa nu uitam exemplul Greciei care a refuzat sa recunoasca Republica Macedonia pentru ca se crea confuzie cu denumirea unei provincii istorice grecesti (Reteaua Soros Open network fiind si aici vectorul principal in creearea acestei denumiri). Azi s-a ajuns la denumirea de FYR ( Former Yougoslavian Republic) Macedonia. Dar ce putem astepta de la o clasa politica ce este mai preocupata de interesele personale marunte in detrimentul intereselor nationale, compusa din indivizi fara perspectiva istorica, ce se promovează unii pe altii pe criterii de cumetrie, si nu de competenta. Rezultatele se vad. In condiţiile In care Romania ocupă prin Leonard Orban postul de comisar european pentru multilingvism, Republica Moldova impune limba moldoveneasca (o invenţie bolsevica) drept limba oficiala recunoscută in UE. S-a spus la momentul nominalizarii că portofoliul pentru multilingvism este prea mic ca importanta pentru comisarul roman. Realitatea a dovedit contrariul.
In timp ce Bulgaria lupta pentru a impune denumirea de evro pentru euro, oficialii romani nu au schitat nici un gest in problema limbii moldovenesti.Privitor la problema tiganilor in ansamblu si a nefericitei denumiri de rom, fara indoială ca avem nevoie de minti luminate, si nu de teribilismul unui ministru de externe ca si Cioroianu, care in suita gafelor monumentale, declara ca ar fi bine daca am cumpara o parte din Sahara pentru a-i muta pe concetatenii nostrii tigani. Nu de fanfaronada ieftina si paguboasa avem nevoie. Romii romani (suna interesant, nu-i asa?) sunt si ei cetateni cu drepturi egale. Romania trebuie sa conlucreze cu UE in programe de afirmare a identitatii culturale a populaţiei de tigani in paralel cu integrarea lor sociala si cresterea nivelului educativ.
In ceea ce priveste denumirea de rom, chiar daca ne aflam in ceasul al 12-lea, este necesar un plan de masuri diplomatice, intinse poate pe mai multi ani, pentru a sensibiliza organismele europene si a se indrepta aceasta mare eroare de a denumi o populaţie transfrontaliera cum sunt tiganii cu un nume atat de apropiat si generator de confuzii, de numele istoric al poporului roman.Luand in considerare progresia demografica pană in 2025, cand pe fondul declinului de natalitate la romani şi maghiari si al scaderii mortalitatii la tigani, acestia ar putea reprezenta un procent semnificativ din populaţia Romaniei, depasindu-i pe maghiari, la care adaugam confuzia din ce in ce mai pregnanta a numelui de rom cu cea de roman, pozitia Romaniei in familia europeană apare intr-o pozitie tot mai ingrijoratoare.
In absenta unui plan concret ce trebuie urmarit cu consecventa, cred ca sunt toate sansele ca in constiinţa civica europeana sa se consolideze credinta ca Romania chiar este tara romilor (daca nu s-a intamplat deja) si se prefigureaza tot mai mult ideea domnului Teodor Melescanu care spunea ca se doreste creerea unui stat ţiganesc in Romania, ca Romania va fi in curand tara tiganilor .
Orice nationalism se bazeaza pe:
1) limba comuna (in sensul acesta s-au pornit alte campanii mincinoase demarate de reteaua Soros Open Network care incearca sa inventeze o limba tiganeasca impletita cu romana si care au denumit-o Romani Vlax, exact Vlax ! nu era de ajuns ca ne-au furat etnonimul de roman acum vor sa ne compromita si etnonimul de valah/vlah . Aceasta teorie strigatoare la cer este avansata de un anume Ian F. Hancock care isi publica lucrarile prin intermediul organizatiei Soros. Cercetatorul mentionat mai sus si care se recomanda drept “Romani” cu descendenta britanica si maghiara, este profesor de Studii Romani la Universitatea din Texas. El incearca sa si probabil reuseste sa convinga multi naivi, inclusiv pe site-ul Universitatii americane, ca “olahii” sau “vlahii” sunt de fapt tigani, de unde ar veni si denumirea limbii Vlax Romani, prezentata ca “un dialect al limbii romane” vorbit de populatia “Vlax/Vlach”. Este revoltator si intolerabil, asistam practic la rescrierea istoriei.
2) etnia comuna = natiunea
3) etnonimul
4) teritoriul
5) statul
6) drapelul
7) istoria comuna
Tiganii au purces pe calea definirii propriului lor nationalism. Au nevoie de un teritoriu. Poporul ales drept victima sunt romanii. Sa lasam minciuna si ipocrizia deoparte, daca considera numele tigan peiorativ atunci sa-si ia numele lor original care este DOM si nu ROM.
Articol publicat in Ziarul de Cluj de catre Ioan ABRUDAN (29 noiembrie 2007) sursa http://sanhaiku.wordpress.com/2013/07/16/romani-versus-rromi-jefuirea-romaniei-de-propria-istorie/
Romania, vatra din care s-a nascut intreaga lume?
O nouă teorie a istoricilor aruncă în aer tot ceea ce am învăţat la scoală până în prezent. Teritoriul pe care se află țara noastră a fost în urmă cu peste 10.000 de ani vatră din care s-a născut și a evoluat omul. Pentru susținerea acestei teorii incredibile, câteva exemple concludente sunt aduse.
De exemplu, în Oltenia a fost descoperită cea mai veche așezare din lume, care datează de circa 18.000 ani. Cea mai veche activitate de minerit, cel mai vechi târnăcop de miner descoperit vreo dată, cea mai veche activitate metalurgică a aramei din lume, toate acestea au fost descoperite pe teritoriul țării noastre și au o vechime de mai bine de 8000 de ani. O altă descoperire importantă este cea mai veche scriere din lume, care nici până în prezent nu a fost înțeleasă în totalitate, reprezentată de alfabetul de la Tărtăria. Tăblițele descoperite lângă Alba au o vechime de 6000 de ani și conform arheologilor au inscripţionate cele mai vechi litere din lume. Tot aici s-a inventat arcul, au apărut primele furnale din Europa, şi tot de aici au plecat şi s-au format celelalte popoare indo-europene şi nu numai cum ar fi: iranienii, carienii, italicii, frygienii, sciţii, cimmerienii, triburile iberice, bascii, sarmaţii, elenii(ahei şi dorieni), fenicienii.
Traco-dacii reprezintă cea mai veche şi mai înalta cultura de pe Pământ, anterioară civilizaţiei Sumeriene, şi totodată cea mai numeroasă (180 – 200 de triburi). Ei puteau fi găsiţi în întreaga Europă (Balcani, Ucraina, Ungaria, Austria, germania, Cehoslovacia, Polonia, Italia, Franţa, Spania, Turcia europeană, Asia Mică, Africa……chiar şi Burii din Africa de Sud sunt tot un neam Dac, din care făcea parte însuşi Burebista.
Scrisul şi odată cu el istoria, au apărut mai întâi în spaţiul tracic şi abia mai târziu în spaţiul greco-roman, dus probabil acolo tot de triburile care au migrat de aici. Traco-dacii au avut cea mai veche agricultura din Europa, (neolitic) şi printre cele mai vechi din lume. La vremea lor erau singurul popor din lume care foloseau cercul la dispozitivele de măsurare a timpului.
Începând cu anul 1995, după studii îndelungate, însa intenţionat ţinute la subsol, o serie de savanţi americani de prestigiu au ajuns la concluzia că Potopul descris în Biblie a avut loc pe malul vestic al Marii Negre, unde locuia o populaţie neaşteptat de dezvoltată, (oare cine?). De altfel Olimpul, legendarul munte din mitologia greacă (ULIMP- Lumină sau Splendoare, în limba traco-dacă), nu era altceva decât muntele Bucegi pe care nu întâmplător dăinuie al doilea Sfinx de pe Pământ. Istoricul Homer spunea că numai tracii ştiau să lupte călare şi cu arcul începând cu mileniul cinci înainte de Christos.
Traco-dacii se remarcau printr-o corectitudine desăvârşită, toate convenţiile fiind încheiate verbal şi apoi păstrate cu sfinţenie. Lipsa de acasă era semnalata printr-un bat lăsat la poartă, fiind mai mult decât suficient.
Traco-dacii erau singura civilizaţie din lume care nu a folosit sclavagismul sub nici o formă a sa.
În jurul anului 1400 Î.C, se construieşte în Tracia nord-Dunareana, cea dintâi şcoală cu local de sine stătător de pe Terra, numită Androniconul, unde preoţii Zamolxieni predau toate disciplinele universitare începând cu teologia (cultul Zeului Soare şi al celor 12 constelaţii).
Conform mărturiilor rămase posterităţii ale lui Platon şi Socrate, însuşi Pitagora şi-a completat studiile la şcoala Zamolxiana, şi tot ei afirmau că în acea vreme în Dacia existau cei mai de seamă medici ai timpului.
Istoricul Herodot, îi considera pe Cimerieni originari de pe versantul Nord-Estic al Carpaţilor,(Moldova de astăzi). Apoi o parte din ei s-au deplasat spre Sud, în Anatolia, unde au fost cunoscuţi ca Cimiry. Migraţi ulterior către Italia, Spania, Anglia şi Irlanda au fost cunoscuţi sub denumirea de celţi.
Zona Nord -Dunareana (România de astăzi), a fost considerată din vechime drept un paradis terestru.Un teren bogat în aproape toate bogăţiile pământului, cu terenuri agricole(Grânarul Europei de mai târziu), păşuni întinse, toate formele de relief, un incredibil sistem hidrografic natural, o zonă bine apărată contra majorităţii dezastrelor naturale…..etc. Ca un miracol unic al istoriei, locuitorii acestei zone n-au putut fi alungaţi din vatră strămoşească şi nici deznaţionalizaţi.
Românii păstrează în continuare limba, portul, obiceiurile, tradiţiile strămoşilor de acum 7.000 de ani. Analizele minuţioase de sânge, demonstrează un alt miracol : în ciuda numeroaselor invazii, inclusiv mult distorsionată ocupaţie romana, ne-am păstrat puritatea genetică, specifică strămoşilor noştri.
Bibliografie:
– Augustin Deac – Istoria Adevarului Istoric
– P.L.Tonciulescu – Ramania, paradisul regasit
– Nicolae Densusianu – Dacia Preistorica , Vol.1, 2, 3, 4, 5
sursa http://www.rostirea.ro/news/romania-vatra-din-care-s-a-nascut-intreaga-lume
– Cornel Bârsan – Revansa Daciei
De exemplu, în Oltenia a fost descoperită cea mai veche așezare din lume, care datează de circa 18.000 ani. Cea mai veche activitate de minerit, cel mai vechi târnăcop de miner descoperit vreo dată, cea mai veche activitate metalurgică a aramei din lume, toate acestea au fost descoperite pe teritoriul țării noastre și au o vechime de mai bine de 8000 de ani. O altă descoperire importantă este cea mai veche scriere din lume, care nici până în prezent nu a fost înțeleasă în totalitate, reprezentată de alfabetul de la Tărtăria. Tăblițele descoperite lângă Alba au o vechime de 6000 de ani și conform arheologilor au inscripţionate cele mai vechi litere din lume. Tot aici s-a inventat arcul, au apărut primele furnale din Europa, şi tot de aici au plecat şi s-au format celelalte popoare indo-europene şi nu numai cum ar fi: iranienii, carienii, italicii, frygienii, sciţii, cimmerienii, triburile iberice, bascii, sarmaţii, elenii(ahei şi dorieni), fenicienii.
Traco-dacii reprezintă cea mai veche şi mai înalta cultura de pe Pământ, anterioară civilizaţiei Sumeriene, şi totodată cea mai numeroasă (180 – 200 de triburi). Ei puteau fi găsiţi în întreaga Europă (Balcani, Ucraina, Ungaria, Austria, germania, Cehoslovacia, Polonia, Italia, Franţa, Spania, Turcia europeană, Asia Mică, Africa……chiar şi Burii din Africa de Sud sunt tot un neam Dac, din care făcea parte însuşi Burebista.
Scrisul şi odată cu el istoria, au apărut mai întâi în spaţiul tracic şi abia mai târziu în spaţiul greco-roman, dus probabil acolo tot de triburile care au migrat de aici. Traco-dacii au avut cea mai veche agricultura din Europa, (neolitic) şi printre cele mai vechi din lume. La vremea lor erau singurul popor din lume care foloseau cercul la dispozitivele de măsurare a timpului.
Începând cu anul 1995, după studii îndelungate, însa intenţionat ţinute la subsol, o serie de savanţi americani de prestigiu au ajuns la concluzia că Potopul descris în Biblie a avut loc pe malul vestic al Marii Negre, unde locuia o populaţie neaşteptat de dezvoltată, (oare cine?). De altfel Olimpul, legendarul munte din mitologia greacă (ULIMP- Lumină sau Splendoare, în limba traco-dacă), nu era altceva decât muntele Bucegi pe care nu întâmplător dăinuie al doilea Sfinx de pe Pământ. Istoricul Homer spunea că numai tracii ştiau să lupte călare şi cu arcul începând cu mileniul cinci înainte de Christos.
Traco-dacii se remarcau printr-o corectitudine desăvârşită, toate convenţiile fiind încheiate verbal şi apoi păstrate cu sfinţenie. Lipsa de acasă era semnalata printr-un bat lăsat la poartă, fiind mai mult decât suficient.
Traco-dacii erau singura civilizaţie din lume care nu a folosit sclavagismul sub nici o formă a sa.
În jurul anului 1400 Î.C, se construieşte în Tracia nord-Dunareana, cea dintâi şcoală cu local de sine stătător de pe Terra, numită Androniconul, unde preoţii Zamolxieni predau toate disciplinele universitare începând cu teologia (cultul Zeului Soare şi al celor 12 constelaţii).
Conform mărturiilor rămase posterităţii ale lui Platon şi Socrate, însuşi Pitagora şi-a completat studiile la şcoala Zamolxiana, şi tot ei afirmau că în acea vreme în Dacia existau cei mai de seamă medici ai timpului.
Istoricul Herodot, îi considera pe Cimerieni originari de pe versantul Nord-Estic al Carpaţilor,(Moldova de astăzi). Apoi o parte din ei s-au deplasat spre Sud, în Anatolia, unde au fost cunoscuţi ca Cimiry. Migraţi ulterior către Italia, Spania, Anglia şi Irlanda au fost cunoscuţi sub denumirea de celţi.
Zona Nord -Dunareana (România de astăzi), a fost considerată din vechime drept un paradis terestru.Un teren bogat în aproape toate bogăţiile pământului, cu terenuri agricole(Grânarul Europei de mai târziu), păşuni întinse, toate formele de relief, un incredibil sistem hidrografic natural, o zonă bine apărată contra majorităţii dezastrelor naturale…..etc. Ca un miracol unic al istoriei, locuitorii acestei zone n-au putut fi alungaţi din vatră strămoşească şi nici deznaţionalizaţi.
Românii păstrează în continuare limba, portul, obiceiurile, tradiţiile strămoşilor de acum 7.000 de ani. Analizele minuţioase de sânge, demonstrează un alt miracol : în ciuda numeroaselor invazii, inclusiv mult distorsionată ocupaţie romana, ne-am păstrat puritatea genetică, specifică strămoşilor noştri.
Bibliografie:
– Augustin Deac – Istoria Adevarului Istoric
– P.L.Tonciulescu – Ramania, paradisul regasit
– Nicolae Densusianu – Dacia Preistorica , Vol.1, 2, 3, 4, 5
sursa http://www.rostirea.ro/news/romania-vatra-din-care-s-a-nascut-intreaga-lume– Cornel Bârsan – Revansa Daciei
luni, 15 iulie 2013
Dacii nu mai vor să tacă – războiul dacilor cu românii
Cu ceva ani în urmă prezentam şi eu ca şi alţi nebuni cu iubire de neam unele cazuri legate de istoria acestui popor care după din ce în ce mai multe surse –culmea- dinafară, pare să fie albia de formare a popoarelor Europei. Ştiu că vor sări în sus toţi cei sătui de “propaganda comunistă” de “îndoctrinarea exagerată”, unii poate sinceri în scepticismul lor, alţii însă pur şi simplu ignoranţi sau şi mai grav, rău intenţionaţi. Pe cei din urmă nu ai cum să îi convingi pentru că ei nu vor să fie convinşi. Când însă astfel de specimene se află în fruntea ţării sau a diferitelor ministere, organe şi organisme ale statului cu atribuţiuni în păstrarea unităţii, suveranităţii şi identităţii neamului, problema devine în mod clar de competenţa organelor care se ocupă acuma de copii din licee, ca cele mai mari ameninţări la adresa securităţii statului.
Nu ştiu ce urmăresc structurile abilitate să se ocupe de securitatea independenţa acestui stat, dar ştiu cu ce nu se ocupă şi ar trebui să se ocupe:
1. Subiecte îngropate – Istorie călcată în picioare, un articol scris tot de mine, scotea în evidenţă pentru a nu ştiu câta oară şi tot inutil, imensele date istorice care se află sub Grădiştea, practic un alt oraş de mărimea Bucureştiului, oraş descoperit pe vremea lui Ceauşescu. S-au început cercetările au fost demarcate săpături, obiectivul a fost sub atenţia istoricilor şi specialiştilor militari. Cum însă serviciile secrete ale Ruşilor erau direct interesate, informaţiile au ajuns şi unde nu trebuia. Dosarul cu planurile siturilor antice nedecopertate, gasite de echipa speciala de cercetatori, a fost multiplicat în patru exemplare, care au fost trimise la MLPAT, Institutul Pro Domus, Ministerul Culturii si UNESCO. Alexandru Mironov a inclus cetăţile pe listele UNESCO. Urma să se iniţieze o amplă campanie de săpături arheologice şi să se realizeze un centru turistic exceptional. Programul a fost însă stopat, iar copii ale dosarului cu hârtile siturilor au ajuns la ruşi, apoi mai recent după revoluţie la căutători de comori şi aşa au fost înstrăinate celebrele brăţări dacice despre care unii spun că ar avea proprietăţi radionice. Lumea cu adevărat cultă este interesată de caz, BBC vine cu aparatură de ultim moment şi scanează toată zona, pretinzând că vor să facă un film despre daci. Ce film au făcut, e mai puţin important, mai ales că au răsucit istoria cum au vrut ei ca să îi scoată pe daci rudimentari şi sălbatici, uitând că celţii cei cu care se laudă ei sunt veniţi din această zonă, fiind urmaşi ai tracilor. Important este că nu au dorit să pună la dispoziţia statului roman rezultatul cercetărilor spunând că o vor face după ce vor realize filmul. Ce ne poate spune domnul Maior despre acest subiect? Ce date au fost descoperite de britanici sub Sarmisegetuza, cum a fost posibil să se acorde unui stat străin dreptul să scaneze teritoriul romîânesc şi să plece cu datele investigaţiei?
2. În august 2012, în timp ce se lucra la autostrada Sibiu- Nădlac este descoperit un alt oraş subteran, aparţinând culturii Turdaş oraş care se întindea pe o suprafaţă de 100 de hectare datând din 4500-5000 Î.Hr. Odată cu acest oraş a fost descoperită şi o piatră care conţinea o scriere asemănătoare celei de la Tărtăria, dar mai veche decât aceasta. În mod normal odată cu descoperirea acestor situri ar fi trebuit sistată automat lucrarea la această autostradă şi declanşată cercetarea arheoligică, declararea zonei ca zonă de interes naţional, inclusă în patrimonial naţional, luate măsuri de pază şi securizare a zonei, sau dacă lipsa fondurilor nu permitea, conservarea şi paza zonei. Apoi era normal să se studieze varianta întreruperii sau anulării construcţiei şoselei în zona respectivă, făcute cercetări suplimentare, scanaraea zonei, aşa cum au făcut englezii la Sarmisegetuza şi crearea unui şantier arheologic pentru a proteja descoperirea. Ce face însă guvernul român? Domnul Şova, ministrul fără minister şi fără obiectul muncii, prietenul de afaceri al premierului Ponta, declară că din toate autostrăzile pe care România le are în plan, cea mai urgentă este Sibiu -Nădlac, care este prioritatea 1. Pentru această porţiune de autostradă, sau mai bine zis Sibiu – Orăştie se alocă în regim prioritar suma de 700 milioane lei. De ce această urgenţă? De ce această porţiune de autostradă din toată România, cine are interes să bage sub asfalt această descoperire arheologică unică? Ce interese serveşte domnul Şova şi regimul pe care îl reprezintă, cine doreşte îngroparea istoriei românilor? Domnul Maior, poate să scoată capul din dosarele elevilor de la liceul Bolintineanu sau din filmele cu profesoara Costică sau perchezițiile corporale ale elevelor şi să privească un pic descoperirile de pe autostradă, sau nu a fost încă informat ?
3. În septembrie 2012,în localitatea Hândrești, comuna Oteleni, profesorul Mihai Vasilencu face o descoperire pe care media se grăbește să o califice descoperirea anului. Între piesele descoperite se găseau și unele care aveau gravate unele semne ce au fost imediat etichetate ca asemănătoare cu scrierea tăblițeor de la Tărtăria. Este imatur nu numai prematur să se facă astfel de aprecieri mai ales la câteva zile de la descoperire, mai este mult drum de parcurs până vom afla ce epocă reprezintă piesele descoperite, dar nimic nu este exclus. Să sperăm doar că specialiștii nu vor proceda cum s-a procedat cu tăblițele de la Sinaia sau cuiele dacice și cu cine știe câte alte artefacte. Dincolo de toate acestea trebuie mentionat ca, la inceputul anului 2012, Vasilencu a mai facut o descoperire de senzatie. Atunci, gasirea unei serii de vestigii, vechi de peste 5.000 de ani, arata ca in zona Handresti – Oteleni exista dovezi ale civilizatiei umane ce ajung pana in Epoca Bronzului (4.500 – 5000 de ani i.Hr. – n.r.)
4. Plăcutele din plumb de la Sinaia sunt nişte piese ce se găseau în subsolul Muzeului Naţional de Antichităţi (actual Institutul de Arheologie) încă de la infiinţarea acestuia, “mai multe sute de astfel de plăci”, după unele surse. Se spune că ar fi fost turnate în ultimul sfert de veac XIX (1873-după anumite surse) din ordinul regelui Carol I, după originalele de aur, descoperite într-un tezaur în Poiana Văcăriei, unde urma să se sape fundaţia Castelului Peleş. Despre acestea au stiut o multime de istorici, pornind de la Grigore Tocilescu, Ion Nestor, Vasile Pârvan şi până la Alexandru Suceveanu şi Alexandru Vulpe. Ce s-a intamplat cu tezaurul descoperit nu prea se pomeneşte, probabil regele Carol I avea nevoie de bani şi le-a vandut sau le-a topit. Aşa a si dispărut dovada autenticităţii acestui izvor istoric deosebit.Conform opiniilor doamnei Aurora Peţan, specialist în lingvistică, fost cercetător principal în cadrul Academiei Române, timp de un secol, nimeni nu a scris un rând despre existenţa acestor inscripţii, nimeni nu le-a cercetat. Singura contribuţie o constituie cartea dlui ing. Dan Romalo, apărută în anul 2003 şi reeditată în 2005 la editura Alcor. Dl Romalo este “părintele” acestui subiect: lui i se datorează scoaterea la lumină a pieselor, salvarea, prin fotografiere, a multora dintre plăcile dispărute astăzi, precum şi prima transcriere, analiză şi propunere de decriptare metodică a lor.Doamna Aurora Peţan, care, sesizând importanţa acestor artefacte şi mai ales a mesajului pe care îl transmit peste generaţii, şi-a canalizat energia în scopul studierii şi mediatizării lor, atrăgându-şi adversitatea celor care se luptă să ţină adevărul ascuns cât mai adânc şi fiind nevoită în final să demisioneze şi să renunţe la carieră. Totuşi, deşi în ţară subiectul a reuşit să fie deocamdată înăbuşit, a trezit atenţia străinilor, care se interesează de el, inclusiv prin intermediul serviciilorde informaţii. Adrian Bucurescu, autor al cărţii „Tainele tăbliţelor de la Sinaia”, în care a încercat o traducere a acestora, afirmă: „Tăbliţele de la Sinaia sunt de o importanţă covârşitoare pentru istoria şi cultura noastră, fiind prima oară când aflăm ce spun Dacii despre ei înşişi şi despre duşmanii lor cei mai crunţi, Romanii. Importanţa lor constă nu numai în informaţiile istorice deosebit de valoroase ci şi în frumuseţea artistică, de multe ori la treapta de capodopere, literare şi plastice. În momentul de faţă nu există nici un program oficial de studiere, sau cel puţin deprotejare a pieselor, care sunt, în continuare, neinventariate şi prost păstrate. Lipsa de interes a oamenilor de ştiinţă, fie ei lingvişti ori istorici, şi a instituţiilor în grija cărora ar trebui să se afle studierera acestei arhive, este dublată de entuziasmul unor”traducători” fantezişti, lipsiţi de o minimă pregătire în domeniu, care discreditează în mod regretabil subiectul. Chiar dacă buna credinţă a acestora nu trebuie pusă la îndoială, rezultatele lor intoxică opinia publică, compromit subiectul şi îi îndepărtează şi mai mult pe specialişti. Ce face domnul Maior, dacă tot e interesat de carte, de educaţia românilor ca problemă de interes naţional strategic, de ce nu se aplecă şi asupra acestor scrieri pe care iată unii se grăbesc să le piardă, alţii să le distrugă, unii să le bagatelizeze, alţii să le “traducă” aiurea.
5. Insula Şerpilor. Un subiect care a făcut obiectul unor dispute diplomatice aprige între România şi fosta Uniune Sovietică, apoi Ucraina. Trecând peste faptul că a reprezentat un teritoriu românesc luat cu japca de prietenii de la răsărit, Insula, chiar şi aşa nelocuită are şi alte puncte care o fac dorită. Pe lângă poziţia strategică în Marea Neagră, pe lângă faptul că se află în platforma de exploatare a gazelor şi petrolului din Marea Neagră, mai sunt şi alte interese care ţin de .. istorie, cultură, care face în ultimul timp obiectul interesului şefului SRI. Pe Insula Şerpilor (pe care fostul preşedinte al României, Emil Constantinescu, a „dăruit-o” complet nejustificat Ucrainei) se mai găseau încă, în secolul XIX, ruinele unui imens templu antic, despre care N. Densuşianu ne spune că era închinat lui Apollo. În secolul XIX, acest templu a fost practic „demontat” şi transportat la Moscova, unde a dispărut cu desăvârşire. Se vorbeşte că şi acolo s-ar fi aflat un centru energetic al culturii trace. Iată deci o altă problemă de cultură care l-ar putea interesa pe domnul Maior, dacă cele legate de teritoriu, zăcăminte energetice, puncte strategice nu îl interesează.
6. Cel mai nou subiect, despre care am mai vorbit, dar nu este deloc cel mai lipsit de importanţă, este cel legat de munţii Bucegi.Lumea îşi mai aminteşte celebrul caz al elicopterului israelian prăbuşit în Bucegi undea în zona numită Colţii Ţapului. Am scris în articolul “Până unde merge „amabilitatea” guvernelor?” dspre implicaţiile sau îmbârligăturile subiectului Bucegi, despre interesul israelienilor pentru Bugegi, Varful Omu, Bebele, şi zona cunoscută din antichitate drept “ centrul sacru “ al lui Zalmoxe. Poate mulţi vor spune că e o prostie, dar dacă e aşa de ce se interseayă cu atâta sârg evreii de el şi de ce au reuşit să primească de la statul roman dreptul de “exploatare turistică “ a zonei, exact acolo unde de veacuri, românii spun că se întâmplă ceva ciudat? Nu poate fi o simplă coincidenţă acest interes al străinilor faţă de zonele “ciudate” ale României, cum nu poate şi de loc doar “ignoranţă” sau lipsă de informare, atitudinea autorităţilor române care se fac că nu văd, nu aud, nu ştiu, nu îi interesează, nu vor să protejeze aceste comori ale culturii, istoriei, care sunt dorite, studiate, cercetate, exploatate, de alţii. Dacă este atât de interesat de cultură şi educaţie, de ce nu se implică domnul Maior şi în acest caz?
7. La sfârşitul anului 2011, la Cluj, Primăria şi Consililul Local promovaseră un pliant cu informaţii despre cele mai interesante descoperiri arheologice ale oraşului. Printre ele era un spaţiu aflat pe strada Deleu nr.1 (lângă parcul I.L.Caragiale, colţ cu Palatul Telefoanelor) , tercut chiar primul pe listă.La mijlocul lui 2012, şantierul arheologic era distrus de excavatoare apoi complet acoperit cu o placă de beton. În locul unde era un şantier arheologic, acuma se va putea admira pe Deleu 1 de încă o clădire (S+P+2E+M) de comerţ şi birouri, cu câteva mici ferestruici la parter, probabil considerată mult mai importantă de oficialităţile locale, decât vechiul sit arheologic. Domnule Maior, ce spuneţi, e bine ? SRI -ul nu trebuie să propejeze printre altele şi această cultură ? SRI-ul nu trebuie să investigheze şi modul în care au fost obţinute aprobările pentru distrugerea unor dovezi arheologice? Acolo nu vă trimiteţi subordonaţii, sau nu prezintă interes naţional ?
Cum se poate interpreta acordul Ministerului Apărării Naţionale dat unor organizaţii străine de a cerceta arhiva ministerului apărării ? Cum poate fi interpretată indiferenţa autorităţilor române faţă de toate aceste cazuri şi multe altele, indiferenţă care duce la dispariţia, distrugerea, scoaterea României din istoria Europei care –alţii o spun, nu eu- se pare că îşi trage seva de aici din fosta Tracie, din Dacia preistorică. În loc să intercepteze mailurile şi chaturile incomozilor, SRI ar trebui să se ocupe de problemele supravieţuirii acestui stat hăituit în ultimul timp mai mult de proprii cetăţeni decât de străini. Se pare că românii, nu romanii sunt adevăraţii şi cei mai periculoşi duşmani ai Dacilor, adevăratele războaie de distrugere a Daciei nu s-au data cum 2000 de ani, se duc în zilele noastre, nu Romanii ci Românii vor duce la dispariţia regatului dac. Mai este cineva în Dacia care să nu vrea să îşi omoare străbunii ?
Ne mai miră că în timpul acesta românii, sau mai bine spus urmaşii vechilor daci plecaţi “la muncă” pe alte pământuri acum mii de ani, care trăiesc pe alte meleaguri, în Serbia, Bulgaria, Cehoslovacia, Franţa, Elveţia, Spania, Germania, sunt trataţi cu indiferenţă de guvernul Romaniei? Până acum duceam grija voastră urmași ai dacilor de peste hotare. Păi să fiţi voi sănatoşi fraţi daci, în voi ne e speranţa, voi aţi reuşit să vă păstraţi limba şi obiceiurile mii de ani, nu v-a exterminat nimeni, nu v-a trădat nimeni, nu v-a urât nimeni, nu v-a călcat nimeni în picioare, nu v-a impus nimeni pe cine să aveţi preşedinte, nu v-a minţit nimeni, nu v-a înşelat nimeni din cei apropiați. Ce se întâmplă cu noi acuma, voi nu aţi păţit în 4000 de ani, voi aţi fost lăsaţi să vă duceţi traiul aşa cum aţi vrut şi aţi supravieţuit. Noi, Dacii de aici din Dacia suntem decimaţi nu de străini ci de românii care trebuie să ne apere, cu Codex Alimentarius, cu Chevron, cu Gold Corporation, cu închiderea spitalelor, cu reducerea salariilor şi pensiilor,cu impozitări succesive, cu taxe pe respirat, cu inchiderea şi falimentarea intreprinderilor prin “privatizare”, cu lipsa medicamentelor din farmacii,cu servicii secrete şi procurori dând buzna în biserici şi în licee după ”marii şpăgari” ai ţării cu nesimţirea şi indiferenţa guvernanţilor. Rămâneţi acolo, în voi ne e salvarea.Măcar voi să supraviețuiți.Despre noi, numai de bine, multi suntem morti înainte de a ne muri trupul.
BONUS:
Ca sa intelegeți că ceea ce spun nu este o scorneala a unui psihopat, cititi aceasta știre apărută anul acesta în februarie :
”Oamenii de ştiinţă susţin că au descoperit în România oasele fosilizate ale unui nou tip de pterozaur, o reptilă zburătoare din perioada dinozaurilor, care a trăit în urmă cu circa 68 de milioane de ani şi care avea o anvergură a aripilor de aproape 3 metri, scrie LiveScience.com. Fragmentele de schelet ale acestui pterozaur de talie medie au fost descoperite la Sebeş-Glod în Bazinul Transilvaniei, faimos pentru varietatea bogată de fosile din Cretacicul Târziu, printre care se numără cele de crocodilomorfi (rude străvechi ale crocodililor), mamifere, ţestoase şi dinozauri ca sauropodul pitic Magyarosaurus Dacus.”
Ei cum vi se pare această denumire? MAGYAROSAURUS DACUS!!!????? Ce treabă au maghiarii cu dacii ? Ute așa se fură istoria oameni buni. Pe timpul stăpînirii autro/ungare, românii erau botezați cu nume ungurești pentru a se pierde numele românesc. ACUMA S-A DAT VERDE LA DENUMIRI UNGURESTI DATE DESCOPERIRILOR ARHEOLOGICE DIN EPOCI ÎN CARE MAGHIARII NU EXISTAU CA SEMINȚIE.SAU POATE DENUMIREA DEMONSTREAZĂ CĂ MAGHIARIZAREA TRANSILVANIEI SE PIERDE ÎN NEGURA TIMPURILOR? USOR USOR PLECAND DE LA O REGIUNE SA VA AJUNGE LA MAGHIARIZAREA ÎNTREGII TRANSILVANII. SOMN UȘOR POPOR ROMÂN ADORMIT!
Bibliografie:
http://cugiralba.wordpress.com/2011/02/12/orasul-secret-de-sub-sarmizegetusa http://aleximreh.wordpress.com/2010/12/31/orasul-secret-de-sub-sarmizegetusa-de-marimea-bucurestiului http://aleximreh.wordpress.com/2010/12/31/orasul-secret-de-sub-sarmizegetusa-de-marimea-bucurestiului https://sites.google.com/site/dimensiuniparalele/sarmisegetusa-DACIA-CAPITALA http://adevaruldespredaci.ro/orasul-secret-de-sub-sarmizegetusa http://www.realitatea.net/soc-si-groaza-pe-facebook-scheletul-unui-dac-inalt-de-zece-metri-descoperit-la-rosia-montana_1003197.html http://www.cdep.ro/pls/parlam/interpelari.detalii?idi=29848&idl=1 http://cugiralba.wordpress.com/2011/02/12/orasul-secret-de-sub-sarmizegetusa/ http://aleximreh.wordpress.com/2010/12/31/orasul-secret-de-sub-sarmizegetusa-de-marimea-bucurestiului/ https://sites.google.com/site/dimensiuniparalele/sarmisegetusa-DACIA-CAPITALA http:// www.evz.ro/detalii/stiri/traficul-cu-aur-dacic-se-face-cu-complicitatea-politistilor-din-zona-591407.html http://talcuireapocalipsa.wordpress.com/2009/07/29/orasul-secret-de-sub-sarmizegetusa-capitala-regala-a-daciei/ http://hartacomorii.blogspot.com/2010/09/orasul-comorilor-de-sub-cetatea htmlhttp://neacsum.blogspot.com/2011/07/romania-o-tara-suspect-de-linistita.html http://www.gardianul.ro/index.php?pag=nw&id=125038&all=1 http://www.scribd.com/doc/4008665/BIBLIOTHECA-DACICATEZAURUL-DE-LA-SINAIAPLACUTELE-DE-PLUMB http://www.youtube.com/watch?v=i6XkJATGSKw http://infonetblog.ro/placutele-din-plumb-de-la-sinaia-i/ http://www.bzi.ro/descoperire-arheologica-senzationala-la-iasi-galerie-foto-315835 http://www.in-cuiul-catarii.info/2013/03/20/limba-noastra-comoara-vanduta-3434 http://adevarul.ro/news/eveniment/un-elicopter-militar-israelian-s-a-prabusit-bucegi-7-morti-printre-roman-1_50aea45e7c42d5a6639eae9b/index.html http://punctochitpunctlovit.blogspot.ro/2011/08/urmasii-lui-bastus.html http://www.in-cuiul-catarii.info/2012/07/10/regatul-dacia-2011-53 http://www.in-cuiul-catarii.info/2013/05/13/pana-unde-merge-amabilitatea-guvernelor-3991 http://www.in-cuiul-catarii.info/2012/10/03/urme-de-viata-romaneasca-1094
sâmbătă, 13 iulie 2013
vineri, 12 iulie 2013
joi, 11 iulie 2013
AŞA ARATĂ LEGEA ÎN RUSIA
Ruşii nu au nici DNA, nici ANI, nici DIICOT, nici alte mii de instituţii şi organisme care să lupte cu corupţia, aşa cum are România.
În schimb ruşii îl au pe Raşid Gumarovici Nurgaliev (vezi fotografia), general-colonel, ministrul Poliţiei şi al Afacerilor Interne, fost KGB-ist.
Recent, din ordinul lui Nurgaliev, toţi cei 1,4 milioane de poliţişti ruşi în frunte cu cei 340 de generali au trecut prin Comisia Specială de Reatestare Profesională care i-au verificat şi la măsele şi la portofele. Cu alte cuvinte, le-au fost controlate cunoştinţele profesionale, dar şi averile. Poliţistul care nu a fost în măsură să-şi justifice averea a rămas fără ea, considerându-se că a fost furată, iar el a luat drumul coloniilor de muncă de pe lângă Cercul Polar. Scurt.
Printre cei respinşi la examenul de reatestare pe posturi s-au aflat şi 21 de generali ruşi de poliţie.
În cele din urmă, din 1,4 milioane de poliţişti ruşi, au mai rămas 800000 ( opt sute de mii). “Puţini, dar buni!” a remarcat mulţumit ministrul Nurgaliev.
Comisiile de reexaminare au descoperit poliţişti ruşi posesori de cinci sau şase case, posesori de magazine, restaurante sau chiar hoteluri. Unii dintre ei erau chiar patroni de mici bănci.
Rashid Nurgaliev, un general extrem de respectat şi iubit de ruşi, cunoscut pentru sobrietatea şi viaţa lui austeră, a examinat listele cu respectivii ofiţeri şi a întrebat mirat: “Dar pentru ce mai stăteau ăştia aici în Poliţie dacă ei milionari? Cine-i ţinea pe aceşti indivizi în funcţii? Şi ce rezultate aveau aceşti veritabili oligarhi ca simpli sergenţi de poliţie? Probabil că aveau nişte rezultate fenomenale şi erau dedicaţi cu trup şi suflet muncii de poliţie dacă, putrezi de bogaţi fiind, ei patrulau noaptea pe străzi ca să prindă hoţii! Vreau să văd rezultatele muncii lor!”
Ministrul Nurgaliev nu a avut ce vedea, pentru că rezultatele cu pricina nu existau. Ca atare au zburat din posturi şi cei care îi toleraseră în funcţii pe primii.
Nu ar fi rău ca exemplul ruşilor să fie preluat urgent şi de Ministerul Român de Interne, dar şi de alte ministere din România.
Există sute de mii de funcţionari români de stat (mai ales la primării şi prefecturi), de poliţişti şi militari români, de directori ai unor companii de stat, de funcţionari prin diferite ministere care dacă ar fi luaţi acum la un control serios nu şi-ar putea justifica nici măcar zece la sută din averile pe care le deţin.
Există poliţişti, jandarmi, militari şi funcţionari români care posedă la ţară adevărate moşii. Mai mult decât atât, unii au proprietăţi prin străinătate, deţin case şi hoteluri sau pensiuni. Au contractate împrumuturi la bănci de milioane de euro. Mulţi dintre ei au acţiuni la diferite companii Practic sunt multimilionari. Singura spaimă reală cu care se confruntă aceşti poliţişti şi funcţionari este, în mod paradoxal, spaima de a nu fi daţi afară din “serviciul la stat”.
Deşi România a revenit la capitalismul chiaburesc de acum o sută de ani de care este foarte mândră, noii moşieri şi chiaburi ai României nu se găsesc pe haturile şi ogoarele ţării ci prin birourile MAI sau prin inspectoratele Poliţiei şi ale Jandarmeriei.
O mafie de nivel naţional s-a format şi în sistemul militar de pensii.
O simplă privire aruncată asupra listelor de pensii militare arată diferenţe scandaloase şi absconse. Militari cu acelaşi grad primesc pensii extreme (unul de o 150 de euro, altul de 4000 de euro) sub pretextul că unul dintre ei a ieşit la pensie cu câţiva ani mai devreme decât celălalt sau că unul a avut “munci de răspundere” în timp ce altul nu a avut aşa ceva. Aşa se face că în România de azi există plutonieri cu pensii de două sau de trei ori mai mari decât ale unui colonel.
Dar mai presus decât toate acestea stă neputinţa Justiţiei române de a lua măsuri contra celor care s-au îmbogăţit prin furt şi şantaj.
Presa a făcut mare tam-tam în legătură cu cazul ministrului Dan Ioan Popescu căruia i s-a pus sechestru pe bunurile deţinute a căror provenienţă nu a putut fi justificată (circa un milion de euro).
Totuşi, respectivul nu a păţit nimic. Iar în România există sute de mii de proprietari care nu pot justifica în nici un fel vilele, terenurile, conturile de milioane de euro pe care le deţin sau lăzile burduşite cu sute de kilograme de aur cu care posesorii nemaiştiind ce să facă îşi poleiesc maşinile cu el. De ce nu verifică statul aceste averi?
Nu le verifică pentru că România nu are deocamdată un Nurgaliev.
Stan VALENTINEAN SURSA http://universulromanesc.ro/observator/asa-arata-legea-in-rusia/
În schimb ruşii îl au pe Raşid Gumarovici Nurgaliev (vezi fotografia), general-colonel, ministrul Poliţiei şi al Afacerilor Interne, fost KGB-ist.
Recent, din ordinul lui Nurgaliev, toţi cei 1,4 milioane de poliţişti ruşi în frunte cu cei 340 de generali au trecut prin Comisia Specială de Reatestare Profesională care i-au verificat şi la măsele şi la portofele. Cu alte cuvinte, le-au fost controlate cunoştinţele profesionale, dar şi averile. Poliţistul care nu a fost în măsură să-şi justifice averea a rămas fără ea, considerându-se că a fost furată, iar el a luat drumul coloniilor de muncă de pe lângă Cercul Polar. Scurt.
Printre cei respinşi la examenul de reatestare pe posturi s-au aflat şi 21 de generali ruşi de poliţie.
În cele din urmă, din 1,4 milioane de poliţişti ruşi, au mai rămas 800000 ( opt sute de mii). “Puţini, dar buni!” a remarcat mulţumit ministrul Nurgaliev.Comisiile de reexaminare au descoperit poliţişti ruşi posesori de cinci sau şase case, posesori de magazine, restaurante sau chiar hoteluri. Unii dintre ei erau chiar patroni de mici bănci.
Rashid Nurgaliev, un general extrem de respectat şi iubit de ruşi, cunoscut pentru sobrietatea şi viaţa lui austeră, a examinat listele cu respectivii ofiţeri şi a întrebat mirat: “Dar pentru ce mai stăteau ăştia aici în Poliţie dacă ei milionari? Cine-i ţinea pe aceşti indivizi în funcţii? Şi ce rezultate aveau aceşti veritabili oligarhi ca simpli sergenţi de poliţie? Probabil că aveau nişte rezultate fenomenale şi erau dedicaţi cu trup şi suflet muncii de poliţie dacă, putrezi de bogaţi fiind, ei patrulau noaptea pe străzi ca să prindă hoţii! Vreau să văd rezultatele muncii lor!”
Ministrul Nurgaliev nu a avut ce vedea, pentru că rezultatele cu pricina nu existau. Ca atare au zburat din posturi şi cei care îi toleraseră în funcţii pe primii.
Nu ar fi rău ca exemplul ruşilor să fie preluat urgent şi de Ministerul Român de Interne, dar şi de alte ministere din România.
Există sute de mii de funcţionari români de stat (mai ales la primării şi prefecturi), de poliţişti şi militari români, de directori ai unor companii de stat, de funcţionari prin diferite ministere care dacă ar fi luaţi acum la un control serios nu şi-ar putea justifica nici măcar zece la sută din averile pe care le deţin.
Există poliţişti, jandarmi, militari şi funcţionari români care posedă la ţară adevărate moşii. Mai mult decât atât, unii au proprietăţi prin străinătate, deţin case şi hoteluri sau pensiuni. Au contractate împrumuturi la bănci de milioane de euro. Mulţi dintre ei au acţiuni la diferite companii Practic sunt multimilionari. Singura spaimă reală cu care se confruntă aceşti poliţişti şi funcţionari este, în mod paradoxal, spaima de a nu fi daţi afară din “serviciul la stat”.
Deşi România a revenit la capitalismul chiaburesc de acum o sută de ani de care este foarte mândră, noii moşieri şi chiaburi ai României nu se găsesc pe haturile şi ogoarele ţării ci prin birourile MAI sau prin inspectoratele Poliţiei şi ale Jandarmeriei.
O mafie de nivel naţional s-a format şi în sistemul militar de pensii.
O simplă privire aruncată asupra listelor de pensii militare arată diferenţe scandaloase şi absconse. Militari cu acelaşi grad primesc pensii extreme (unul de o 150 de euro, altul de 4000 de euro) sub pretextul că unul dintre ei a ieşit la pensie cu câţiva ani mai devreme decât celălalt sau că unul a avut “munci de răspundere” în timp ce altul nu a avut aşa ceva. Aşa se face că în România de azi există plutonieri cu pensii de două sau de trei ori mai mari decât ale unui colonel.
Dar mai presus decât toate acestea stă neputinţa Justiţiei române de a lua măsuri contra celor care s-au îmbogăţit prin furt şi şantaj.
Presa a făcut mare tam-tam în legătură cu cazul ministrului Dan Ioan Popescu căruia i s-a pus sechestru pe bunurile deţinute a căror provenienţă nu a putut fi justificată (circa un milion de euro).
Totuşi, respectivul nu a păţit nimic. Iar în România există sute de mii de proprietari care nu pot justifica în nici un fel vilele, terenurile, conturile de milioane de euro pe care le deţin sau lăzile burduşite cu sute de kilograme de aur cu care posesorii nemaiştiind ce să facă îşi poleiesc maşinile cu el. De ce nu verifică statul aceste averi?
Nu le verifică pentru că România nu are deocamdată un Nurgaliev.
Stan VALENTINEAN SURSA http://universulromanesc.ro/observator/asa-arata-legea-in-rusia/
Nimeni nu s-a născut adult. Despre invatamantul obligatoriu
Deasupra patului meu de copil trona, pe peretele casei părinteşti, un tablou mare reprezentând un cerb cu privirea semeaţă îndreptată spre vârful unor munţi înzăpeziţi. Sub cerb, pe o panglică îngălbenită de vremuri scria cu majuscule: „REGELE PĂDURILOR”. Așa am luat eu act despre noțiune de rege. Despre împărați auzisem din povești.
Era o copie după un alt tablou de demult din casa bunicilor dinspre mama. Îl pictase un văr de-al meu mai mare cu vreo zece ani. Copil fiind, cred că eram prin clasa a II-a, îl urmăream pe vărul meu cum realiza copia. Împărţise coala de hârtie în careuri şi picta pe bucăţi. Întâi completa un careu, apoi altul şi aşa mai departe până când tabloul a fost gata. Cutia de acuarele, pe care i-o cumpărase tata, a rămas la noi. Imediat ce a plecat văru-meu, am scos o coală de la mijlocul maculatorului, am îmărţit-o în careuri cu rigla din penarul meu de şcolar sârguincios şi m-am apucat să pictez cerbul. A doua zi tabloul era gata. Doar că, cerbul meu avea o privire blândă şi tâmpă de bou. De atunci n-am mai pictat niciodată. Au trecut anii, am făcut liceul, apoi facultatea, doctoratul şi am devenit specialist în Ştiinţele educaţiei.
Mi-am amintit această întâmplare acum vreo câțiva ani într-un compartiment de tren, când, un individ la vreo cincizeci de ani, fost maistru la Electoputere, disponibilizat ca mulţi alţii din România cu o sumă frumuşică de bani, îşi plângea soarta. Avea, spunea el, pământ mult în zona Balş, dar nu-l mai angaja nimeni. Încet-încet, cei din copartiment începeau să-i dea dreptate: era mai bine pe vremea comunismului, nu aveai ce cumpăra dar aveai serviciu. Revoluţia asta numai necazuri ne-a adus. Ce să faci cu libertatea?
Atunci am intervenit în discuţie amintindu-mi povestea tabloului şi făcând o comparaţie între bou şi cerb. Boul e un animal cu stăpân. Are adăpost, are hrana asigurată, în fiecare dimineaţă e înjugat la car sau la plug şi munceşte. Cu cât îşi face datoria mai bine cu atât primeşte o raţie de fân sau de coceni mai mare. Cu cât e mai ascutător şi se opinteşte mai tare cu atât e mai bine îngrijit. Dacă leneveşte are parte de bici. Nu are grija zilei de mâine. Mâine e la fel ca astăzi, la fel ca ieri şi ca în toate zilele. Doarme liniştit, pe coadă. Spre deosebire de bou, cerbul nu are un adăpost. Hrana şi-o procură singur. Nu e sigur că o poate găsi şi mâine. Nu e ferit de pericole, trebuie să fie mereu în alertă, treaz, să decidă singur. Şi, mai e o deosebire: cerbul e liber, totul depinde de el, boul are stăpân, e dependent, e sclav. Când nu mai poate munci sau când stăpânul nu mai are nevoie de el, soarta lui e la mila stăpânului. Scopul boului nu e să-și găsească hrana, e să-și caute stăpân care să-l hrănească.
L-am întrebat pe individ după ce i-am expus această metaforă: Între o viaţă de bou şi una de cerb, pe care o alegi? De fapt, întrebarea era adresată tututror. Încet-încet, după o perioadă de tăcere, au reînceput discuțiile. Și, spre uimirea mea, deși se vedea în glasul celor din compartiment o undă de regret, concluzia cvasi-generală a fost că viața de bou e preferabilă celei de cerb. Cum s-a ajuns aici? continuarea pe http://www.contributors.ro/dezbatere/nimeni-nu-s-a-nascut-adult-despre-invatamantul-obligatoriu/
marți, 9 iulie 2013
luni, 8 iulie 2013
E grav! Acest individ anormal ne este prim ministru?!
A doua scrisoare deschisă către Victor Ponta
Cetăţene prim-ministru,
Având în vedere că sesiunea parlamentară s-a încheiat săptămâna trecută, vă transmit o scrisoare deschisă cu statut de interpelare, urmând să o înregistrez în acest sens la Senat. Am decis ca, prin această scrisoare-interpelare, să vă adresez mai multe întrebări legate de anumite aspecte nebuloase din trecutul şi prezentul dumneavoastră, pe care le voi dezvolta ulterior într-o amplă declaraţie politică intitulată „Victoraş, ai grijă de copii!”, pe care am anunţat-o de altfel. Chiar dacă aspectele mai grave şi interesante din această declaraţie au fost verificate şi răsverificate din mai multe surse, fiind de profesie jurist, inclusiv fost procuror ca şi dumneavoastră, am decis să respect o regulă străveche de drept „Audiatur alter pares” (Ascultă şi cealaltă parte), pe care dumneavoastră nu aţi respectat-o în cazul excluderii mele abuzive din PSD. Consider că după nefastul episod Ceauşescu, românii au dreptul să cunoască părţile mai întunecate din biografia conducătorilor lor. continuarea pe http://salwatiromania.wordpress.com/2013/07/08/e-grav-acest-individ-anormal-ne-este-prim-ministru/
Abonați-vă la:
Postări (Atom)